silihtar sm [At: M. COSTIN, ap. ȘIO II₂, 109 / V: ~hdar, ~ictar, ~lahdar, ~lehtar, săl~, sălihut~ / Pl: ~i / E: tc silâhdar, silâhtar] 1 Mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului. 2 Demnitar turc care avea în grijă armele unui mare-vizir. 3 (Îs) ~ aga, ~ pașa Titlu dat primului mareșal al palatului împărătesc în administrația Imperiului Otoman. 4-5 Spătărel sau armaș în ierarhia Imperiului Otoman.

sălihtar sm vz silihtar

silahdar sm vz silihtar

silehtar sm vz silihtar

silictar sm vz silihtar

silihdar sm vz silihtar

silihutar^[1] sm vz silihtar

silictár și -ihtár m. (turc. pers. silahdar, pop. silihdar, armiger, d. ar. silah, seleaf, și pers. -dar, purtător. Cp. cu baĭractar, ciohodar, haznatar). Vechĭ. Mareșalu palatuluĭ la Turcĭ (Purta sabia sultanuluĭ atîrnată de umăru stîng și-ĭ tăĭa bucatele la masă). Spătaru mareluĭ vizir. Pl. Spătăreĭ, armașĭ. V. rahtivan și scutier.

SILIHTAR s.m. 1. (Mold., ȚR) (Mare) demnitar la turci, care purta sabia sultanului sau avea în grijă armele unui mare vizir. A: Silihtar ce era, inlăuntru, care slujbă este de împărăție foarte aproape, adecă spătar ce poartă spata sau buzduganul după împăratul. M. COSTIN ; cf. NECULCE ; IM 1754, 141^r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: I-au venit veste de la silihtariul împăratului, carele sosise la Anapoli. IM 1730, 199^v. ◊ S. comp. Silihtar-aga, silihtar-pașa = primul mareșal al palatului împărătesc în administrația Imperiului Otoman. A: Pre unul den acele capete la împărăție, pre silihtar-pașa, îl cuprinsese Matei-Vodă cu dările. M. COSTIN; cf. IM 1754, 141^v. B: Trimițînd cal împodobit la cort la silihtar-aga ca să-l aducă. IM 1730, 200^r. 2. (Mold.; la pl.) Spătărei sau armași în ierarhia Imperiului Otoman. 3000 de silihtari slujesc în patru sau în cinci cai. URECHE. Variante: sălihtar (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), sălihutar (NECULCE), silehtar (NECULCE), sillhdar (IM 1754, 141^r). Etimologie: tc. silâhdar.

silihtar, silihtari, s.m. (înv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea în grijă armele unui mare vizir. 2. spătărel sau armaș în ierarhia imperiului otoman.

SĂLIHTAR s. m. v. silihtar.

SĂLIHUTAR s. m. v. silihtar.

SILEHTAR s.m. v. silihtar.

SILIHDAR s. m. v. silihtar.