silihtar sm [At: M. COSTIN, ap. ȘIO II₂, 109 / V: ~hdar, ~ictar, ~lahdar, ~lehtar, săl~, sălihut~ / Pl: ~i / E: tc silâhdar, silâhtar] 1 Mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului. 2 Demnitar turc care avea în grijă armele unui mare-vizir. 3 (Îs) ~ aga, ~ pașa Titlu dat primului mareșal al palatului împărătesc în administrația Imperiului Otoman. 4-5 Spătărel sau armaș în ierarhia Imperiului Otoman.