silictár și -ihtár m. (turc. pers. silahdar, pop. silihdar, armiger, d. ar. silah, seleaf, și pers. -dar, purtător. Cp. cu baĭractar, ciohodar, haznatar). Vechĭ. Mareșalu palatuluĭ la Turcĭ (Purta sabia sultanuluĭ atîrnată de umăru stîng și-ĭ tăĭa bucatele la masă). Spătaru mareluĭ vizir. Pl. Spătăreĭ, armașĭ. V. rahtivan și scutier.