opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

SILFĂ, silfe, s. f. 1. Silfidă (1). 2. Insectă din ordinul coleopterelor, de formă ovală și turtită, făcînd parte din grupul silfidelor; se hrănește cu materii organice în descompunere (Silpha atrata).

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.

SILF, -Ă, silfi, -e, s. m. și f. (Rar la f.; în mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. – Din fr. sylphe, lat. sylphus.

SILF, -Ă s.m. și f. Geniu al aerului în mitologia celtică și germanică din evul mediu. [< fr. sylphe, it. silfo, lat. sylphus].

SILF, -Ă s. m. f. (mit.) geniu al aerului, la celți. (< fr. sylphe, lat. sylphus)

Ortografice DOOM

silfă (rar) s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe

silfă (rar) s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe

silfă s. f., g.-d. art. silfei; pl. silfe

Sinonime

SILFĂ s. v. silfidă.

silfă s. v. SILFIDĂ.

Intrare: silfă (insectă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silfă
  • silfa
plural
  • silfe
  • silfele
genitiv-dativ singular
  • silfe
  • silfei
plural
  • silfe
  • silfelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: silfă (mit.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silfă
  • silfa
plural
  • silfe
  • silfele
genitiv-dativ singular
  • silfe
  • silfei
plural
  • silfe
  • silfelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silfă, silfesubstantiv feminin

  • 1. Silfidă. DLRLC
    sinonime: silfidă
  • 2. Insectă din ordinul coleopterelor, de formă ovală și turtită, făcând parte din grupul silfidelor; se hrănește cu materii organice în descompunere (Silpha atrata). DLRLC

silf, silfisubstantiv masculin
silfă, silfesubstantiv feminin

  • 1. rar feminin (În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian ușor, foarte agil, care, împreună cu silfida, întruchipa elementul aerului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Silfi ușori, gentile trupe, Ar tot turna, zburînd în grupe, O ambrozie delicată. MACEDONSKI, O. I 67. DLRLC
    • format_quote Ei aurita aripă silfului meu au smult. NEGRUZZI, S. II 68. DLRLC
    • format_quote Ades, cînd sînt în luptă cu gîndurile mele, Muncit d-al suferinței demon neîmblînzit, Îmi pari un silf ce vine pe raza unei stele Din sfere luminoase, din aer bălsămit. ALEXANDRESCU, M. 77. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.