12 definiții pentru silențios silencios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot. Tramvai silențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. silencieux, lat. silentiosus.

SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot. Tramvai silențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. silencieux, lat. silentiosus.

silențios, ~oa a [At: HELIADE, D. J. 166/25 / P: ~ți-os / V: (îvr) ~ncios / Pl: ~oși, ~oase / E: fr silencieux, lat silentiosus] 1 Lipsit de zgomot Si: liniștit, tăcut2. 2 Care nu produce zgomot. 3 (Îs) Bloc ~ Amortizor de oscilații, construit dintr-o masă de cauciuc prinsă cu două armături metalice, prin care poate fi montat între două organe de mașină.

SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care nu produce zgomot. [Pron. -ți-os. / < it. silenzioso, fr. silencieux].

SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot. (< fr. silencieux, lat. silentiosus)

silențiós, -oásă adj. Care nu produce zgomot, tăcut ◊ „La «Albina» e ventilator de vreo treizeci de ani. La «Unic» și «Turist» nu funcționează deloc, fiindcă nu erau silențioase. Sc. 12 I 67 p. 2. ◊ „[Motoreta Elmo este] un mijloc de transport silențios și antipoluant.” R.l. 11 IV 75 p. 5. ◊ „Aceste tipuri de întrerupătoare au fost înlocuite [...] cu alte tipuri (cumpănă), mult mai silențioase și cu performanțe superioare în exploatare.” R.l. 26 III 76 p. 5. ◊ „O șalupă de agrement, care are două mari calități – este silențioasă și nu poluează apele – face curse zilnice [...]” R.l. 30 X 84 p. 4; v. și antistres (din it. silenzioso; cf. fr. silencieux; DTM; DEX, DN3)

SILENȚIÓS ~oásă ( ~óși, ~oáse) Care nu produce zgomot. Mașină ~oasă. [Sil. -ți-os] /<fr. silencieux, lat. silentiosus

silencios, ~oa a vz silențios


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silențiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. silențióși; f. silențioásă, pl. silențioáse

silențiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. silențióși; f. sg. silențioásă, pl. sileațioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILENȚIÓS adj. nezgomotos. (Ventilator ~.)

SILENȚIÓS adj. v. liniștit, tăcut.

silențios adj. v. LINIȘTIT. TĂCUT.

Intrare: silențios
silențios adjectiv
  • silabație: -ți-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silențios
  • silențiosul
  • silențiosu‑
  • silențioa
  • silențioasa
plural
  • silențioși
  • silențioșii
  • silențioase
  • silențioasele
genitiv-dativ singular
  • silențios
  • silențiosului
  • silențioase
  • silențioasei
plural
  • silențioși
  • silențioșilor
  • silențioase
  • silențioaselor
vocativ singular
plural
silencios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silențios silencios

etimologie: