silențios, -oasă adj. Care nu produce zgomot, tăcut ◊ „La «Albina» e ventilator de vreo treizeci de ani. La «Unic» și «Turist» nu funcționează deloc, fiindcă nu erau silențioase.” Sc. 12 I 67 p. 2. ◊ „[Motoreta Elmo este] un mijloc de transport silențios și antipoluant.” R.l. 11 IV 75 p. 5. ◊ „Aceste tipuri de întrerupătoare au fost înlocuite [...] cu alte tipuri (cumpănă), mult mai silențioase și cu performanțe superioare în exploatare.” R.l. 26 III 76 p. 5. ◊ „O șalupă de agrement, care are două mari calități – este silențioasă și nu poluează apele – face curse zilnice [...]” R.l. 30 X 84 p. 4; v. și antistres (din it. silenzioso; cf. fr. silencieux; DTM; DEX, DN3)