SILEN, sileni, s. m. (în mitologia greacă) Nume dat satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silene.

silen¹ sm [At: PÂRVAN, G. 18 / Pl: ~i / E: Silen] 1 Satir bătrân în mitologia greacă. 2 (Pex) Persoană în vârstă, care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică.

silen², ~ă [At: CR (1848), 12²/65 / Pl: ~i, ~e / E: fr silène] 1 sf Plantă erbacee din familia cariofilaceelor, cu frunze lanceolate și cu flori dispuse în inflorescențe, folosită uneori ca plantă ornamentală (Silene). 2 sm (Bot) Specie de macac din India.

SILEN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène.

SILEN¹ s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène].

SILEN² s.m. Specie de macac din India. [< fr. silène].

SILEN¹ s. m. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al bețivilor. ◊ satir bătrân. (< fr. Silène, lat. Silenus)

SILEN² s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène)

Silen m. Mit. semi-zeu, pântecos și lăbărțat, fiul lui Pan și tovarășul lui Bachus.

silen (satir bătrân, macac) s. m., pl. sileni

silen s. m., pl. sileni

silen s. m., pl. sileni

Silen 1. Fiul lui Pan, era un semizeu din ceata lui Dionysus. Se spunea că l-ar fi crescut și educat pe acesta din urmă. Silenus avea darul profeției și era considerat drept inventatorul flautului. Era reprezentat ca un bătrîn caraghios și beat, călare pe un măgar. 2. Denumire purtată de satiri la bătrînețe (v. și Satyri).