2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

silabare sf vz silabire

silabar sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~lăb~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: fr syllabaire] 1 (Înv) Abecedar (1). 2 Totalitate a semnelor reprezentând silabele unei limbi (monosilabice). 3 (Pex) Carte în care sunt înregistrate silabarele (2) într-o anumită ordine.

silabire sf [At: MAN. ÎNV. 203/15 / V: ~bare, ~vi~ (S și: sylavire) / Pl: ~ri / E: silabi2] (Înv) 1-4 Silabisire (1-4).

SILABÁR s. n. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă. (< fr. syllabaire)

*silabár n., pl. e (d. silabă; fr. syllabaire, it. sillabario). Abecedar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silabár s. n., pl. silabáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILABÍRE s. v. silabisire, silabisit.

silabire s. v. SILABISIRE. SILABISIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

silabár, silabáre, s.n. (înv.) 1. abecedar. 2. totalitatea semnelor care reprezintă silabele unei limbi monosilabice.

Intrare: silabar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silabar
  • silabarul
  • silabaru‑
plural
  • silabare
  • silabarele
genitiv-dativ singular
  • silabar
  • silabarului
plural
  • silabare
  • silabarelor
vocativ singular
plural
silăbar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silabire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silabire
  • silabirea
plural
  • silabiri
  • silabirile
genitiv-dativ singular
  • silabiri
  • silabirii
plural
  • silabiri
  • silabirilor
vocativ singular
plural
silabare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
silavire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)