sil sn [At: CANTUNIARI, L. M. 172 / S și: sill / Pl: ? / E: fr sill] Zăcământ de roci magnetice intruzive, care se prezintă sub forma unor spații lamelare umplute cu topituri magmatice.

SIL s.n. v. sill.

SIL- elem. sin¹-.

CHIL¹ s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus.

chil⁴ sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fzl) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. modificată

chil² sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

hil² sn vz chil

sin-⁷ [At: DN³ / V: sim- / E: it sin-, fr sin-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Împreună. 2 Cu.

șil sm vz chil

* CHIL¹ sbst. 🫀 Lichid alb și gros provenit din digestiunea intestinală și pe care vasele chilifere îl pompează și-l duc în sînge [fr. chyle].

CHIL¹ s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus.

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit după aceea în tot corpul, pentru a-l hrăni.

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. – Fr. chyle (lat. lit. chylus).

CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspîndit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].

SILL s.n. (Geol.) Corp vulcanic orizontal sau puțin înclinat, alcătuit din lava care a pătruns printre formațiile sedimentare. [Var. sil s.n. / < fr. sill, engl. sill – prag].

SIM- v. sin-.

SIN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „împreună”, „cu”. [Var. sim-. / < it. sin-, fr. syn-, cf. gr. syn].

CHIL¹ s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

SILL s. n. corp vulcanic orizontal sau puțin înclinat, din lava care a pătruns printre formațiile sedimentare. (< fr. sill)

SIM- elem. sin¹-.

SIN¹-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn)

CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle

*1) chil n., pl. urĭ (vgr. hylós, suc, d. heó, vărs. V. chim). Fiziol. Suc albicĭos care ĭese din alimente în timpu digestiuniĭ și pe care vasele chilifere din intestinu supțire îl duc în sînge.

*si-, *sim- și sin- (vgr. sýn, cu), prefix care corespunde cu lat con și care se întrebuințează în cuvintele greceștĭ, precum: si-logizm, sim-patie, sin-teză.

*sim- prefix V. si-.

3) *sin- prefix, V. si-.

chil (lichid fiziologic) s. n.

!sill (engl.) s. n., pl. silluri

chil (lichid fiziologic) s. n.

sill s. n.

chil (lichid fiziologic) s. n.

sill s. n.^[1]