CHIL¹ s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus.

chil⁴ sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fzl) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. modificată

chil² sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

* CHIL¹ sbst. 🫀 Lichid alb și gros provenit din digestiunea intestinală și pe care vasele chilifere îl pompează și-l duc în sînge [fr. chyle].

CHIL¹ s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus.

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit după aceea în tot corpul, pentru a-l hrăni.

CHIL¹ s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. – Fr. chyle (lat. lit. chylus).

CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspîndit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].

CHIL¹ s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle

*1) chil n., pl. urĭ (vgr. hylós, suc, d. heó, vărs. V. chim). Fiziol. Suc albicĭos care ĭese din alimente în timpu digestiuniĭ și pe care vasele chilifere din intestinu supțire îl duc în sînge.

hil² sn vz chil

șil sm vz chil

chil (lichid fiziologic) s. n.

chil (lichid fiziologic) s. n.

chil (lichid fiziologic) s. n.