12 definiții pentru sigilografie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIGILOGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. – Din fr. sigillographie.

SIGILOGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. – Din fr. sigillographie.

sigilografie sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: fr sigillographie] Disciplină care se ocupă cu studierea sigiliilor Si: sfragistică.

SIGILOGRAFÍE s.f. Studiul sigiliilor; sfragistică. [Gen. -iei. / < fr. sigillographie].

SIGILOGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază sigiliile; sfragistică. (< fr. sigilographie)

sigilografíe s. f.„Între 27 și 29 septembrie va avea loc la București reuniunea Comitetului internațional de sigilografie. Organism creat pe lângă Consiliul Internațional al Arhivelor, Comitetul orientează cercetările ca și acțiunile practice privind conservarea și valorificarea sigiliilor.” Cont. 22 IX 78 p. 11. ◊ „În lumea [...] sigilografiei. Cel ce pășește în aceste zile pragul Muzeului Arhivelor din București pătrunde într-o expoziție de o factură aparte, într-o lumea a rarităților și curiozităților [...] sigilografice.” Sc. 6 IV 79 p. 4 (din fr. sigillographie; DEX, DN3)

SIGILOGRAFÍE f. Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul sigiliilor; sfragistică. /<fr. sigillographie

*sigilografíe f. (sigil și grafie). Sfragistică. – E un cuv. răŭ compus, jumătate lat., jumătate gr., și deci e maĭ bine sfragistică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sigilografíe (-lo-gra-) s. f., art. sigilografía, g.-d. sigilografíi, art. sigilografíei

sigilografíe s. f. (sil. -gra-), art. sigilografía, g.-d. sigilografíi, art. sigilografíei; pl. sigilografíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIGILOGRAFÍE s. sfragistică. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.)

SIGILOGRAFIE s. sfragistică. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SIGILO- „sigiliu”. ◊ L. sigillum „pecete” > fr. sigillo-, engl. id. > rom. sigilo-.~grafie (v. -grafie), s. f., studiul sigiliilor; sin. sfragistică.

Intrare: sigilografie
sigilografie substantiv feminin
  • silabație: -lo-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sigilografie
  • sigilografia
plural
  • sigilografii
  • sigilografiile
genitiv-dativ singular
  • sigilografii
  • sigilografiei
plural
  • sigilografii
  • sigilografiilor
vocativ singular
plural

sigilografie

  • 1. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: sfragistică

etimologie: