5 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIFONÁRE, sifonări, s. f. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. – V. sifona.

SIFONÁRE, sifonări, s. f. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. – V. sifona.

sifonare sf [At: PREV. ACCID. 61 / Pl: ~nări / E: sifona1] 1 Transvazare cu ajutorul unui sifon a lichidelor. 2 (Teh) Turnare într-un tipar cu ajutorul sifonului a materialelor lichide. 3 (Rar) Amestecare cu sifon a băuturilor.

SIFONÁRE s. f. Acțiunea de a sifona.

SIFONÁRE s.f. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. [< sifona].

SIFONÁ, sifonez, vb. I Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

SIFONÁR, sifonări, s. m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane (3) sau care vinde sifoane. – Sifon + suf. -ar.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.

ȘIFONÁRE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.

sifona2 vr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~nez / E: sifon] (Arg) A se supăra (11).

sifona1 vt [At: PREDA, R. 235 / Pzi: ~nez / E: sifon cf fr siphonner] 1 (C. i. lichide) A transvaza cu ajutorul unui sifon. 2 (Teh; c. i. materiale fluide) A turna într-un tipar cu ajutorul sifonului. 3 (Rar; c. i. băuturi) A amesteca cu sifon.

sifonar sm [At: IORDAN, L. R. A. 159 / Pl: ~i / E: sifon + -ar] 1 Persoană care fabrică sifon și încarcă sifoane Si: (rar) sifonagiu (1). 2 Persoană care vinde sifoane Si: (rar) sifonagiu (2).

șifona [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr chiffonner] 1-2 vtr (C. i. materiale textile, obiecte de îmbrăcăminte, hârtie etc.) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, formând încrețituri neregulate Si: a (se) boți (3-4), a (se) mototoli. 3-4 vtr (Fam; fig) A (se) supăra. 5 vt (Fam; fig) A batjocori (1).

șifonare sf [At: BUL. FIL. IV, 111 / Pl: ~nări / E: șifona] Pierdere a netezimii (țesăturii, hârtiei etc.) Si: boțire, mototolire, șifonat1.

SIFONÁ, sifonez, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

SIFONÁR, sifonari, s. m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane (3) sau care vinde sifoane. – Sifon + suf. -ar.

ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

SIFONÁ, sifonez, vb. I. Tranz. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul unui sifon.

SIFONÁR, sifonări, s. m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoanele sau care vinde sifoane cu apă gazoasă.

ȘIFONÁ, șifonez, vb. I. Tranz. A cocoloși, a boți, a mototoli. La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și sifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173. ◊ Fig. Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150.

SIFONÁ vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decât restul conductei. [< fr. siphonner].

arată toate definițiile

Intrare: sifonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifonare
  • sifonarea
plural
  • sifonări
  • sifonările
genitiv-dativ singular
  • sifonări
  • sifonării
plural
  • sifonări
  • sifonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sifona
  • sifonare
  • sifonat
  • sifonatu‑
  • sifonând
  • sifonându‑
singular plural
  • sifonea
  • sifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sifonez
(să)
  • sifonez
  • sifonam
  • sifonai
  • sifonasem
a II-a (tu)
  • sifonezi
(să)
  • sifonezi
  • sifonai
  • sifonași
  • sifonaseși
a III-a (el, ea)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifona
  • sifonă
  • sifonase
plural I (noi)
  • sifonăm
(să)
  • sifonăm
  • sifonam
  • sifonarăm
  • sifonaserăm
  • sifonasem
a II-a (voi)
  • sifonați
(să)
  • sifonați
  • sifonați
  • sifonarăți
  • sifonaserăți
  • sifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifonau
  • sifona
  • sifonaseră
Intrare: sifonar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifonar
  • sifonarul
  • sifonaru‑
plural
  • sifonari
  • sifonarii
genitiv-dativ singular
  • sifonar
  • sifonarului
plural
  • sifonari
  • sifonarilor
vocativ singular
  • sifonarule
  • sifonare
plural
  • sifonarilor
Intrare: șifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șifona
  • șifonare
  • șifonat
  • șifonatu‑
  • șifonând
  • șifonându‑
singular plural
  • șifonea
  • șifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șifonez
(să)
  • șifonez
  • șifonam
  • șifonai
  • șifonasem
a II-a (tu)
  • șifonezi
(să)
  • șifonezi
  • șifonai
  • șifonași
  • șifonaseși
a III-a (el, ea)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifona
  • șifonă
  • șifonase
plural I (noi)
  • șifonăm
(să)
  • șifonăm
  • șifonam
  • șifonarăm
  • șifonaserăm
  • șifonasem
a II-a (voi)
  • șifonați
(să)
  • șifonați
  • șifonați
  • șifonarăți
  • șifonaserăți
  • șifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifonau
  • șifona
  • șifonaseră
Intrare: șifonare
șifonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șifonare
  • șifonarea
plural
  • șifonări
  • șifonările
genitiv-dativ singular
  • șifonări
  • șifonării
plural
  • șifonări
  • șifonărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sifonare

  • 1. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi sifona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

sifona

  • 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon.
    surse: DEX '09
  • 4. A trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei.
    surse: MDN '00

etimologie:

sifonar

  • 1. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane sau care vinde sifoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sifonagiu

etimologie:

  • Sifon + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09

șifona

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți; a (se) cocoloși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: boți cocoloși mototoli attach_file un exemplu
    exemple
    • La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și șifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat familiar A (se) supăra, a (se) bosumfla; a jigni (pe cineva) sau a se simți jignit (de cineva) prin vorbe sau prin fapte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150.
        surse: DLRLC

etimologie:

șifonare

  • 1. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: boțire mototolire

etimologie:

  • vezi șifona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN