5 intrări

54 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIFONARE, sifonări, s. f. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. – V. sifona.

SIFONARE, sifonări, s. f. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. – V. sifona.

sifonare sf [At: PREV. ACCID. 61 / Pl: ~nări / E: sifona1] 1 Transvazare cu ajutorul unui sifon a lichidelor. 2 (Teh) Turnare într-un tipar cu ajutorul sifonului a materialelor lichide. 3 (Rar) Amestecare cu sifon a băuturilor.

SIFONARE s. f. Acțiunea de a sifona.

SIFONARE s.f. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. [< sifona].

SIFONA, sifonez, vb. I Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

SIFONAR, sifonări, s. m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane (3) sau care vinde sifoane. – Sifon + suf. -ar.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

ȘIFONARE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.

ȘIFONARE, șifonări, s. f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. – V. șifona.

sifona2 vr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~nez / E: sifon] (Arg) A se supăra (11).

sifona1 vt [At: PREDA, R. 235 / Pzi: ~nez / E: sifon cf fr siphonner] 1 (C. i. lichide) A transvaza cu ajutorul unui sifon. 2 (Teh; c. i. materiale fluide) A turna într-un tipar cu ajutorul sifonului. 3 (Rar; c. i. băuturi) A amesteca cu sifon.

sifonar sm [At: IORDAN, L. R. A. 159 / Pl: ~i / E: sifon + -ar] 1 Persoană care fabrică sifon și încarcă sifoane Si: (rar) sifonagiu (1). 2 Persoană care vinde sifoane Si: (rar) sifonagiu (2).

șifona [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr chiffonner] 1-2 vtr (C. i. materiale textile, obiecte de îmbrăcăminte, hârtie etc.) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, formând încrețituri neregulate Si: a (se) boți (3-4), a (se) mototoli. 3-4 vtr (Fam; fig) A (se) supăra. 5 vt (Fam; fig) A batjocori (1).

șifonare sf [At: BUL. FIL. IV, 111 / Pl: ~nări / E: șifona] Pierdere a netezimii (țesăturii, hârtiei etc.) Si: boțire, mototolire, șifonat1.

SIFONA, sifonez, vb. I. Tranz. 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului (1). 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului (1). 3. A acidula un lichid cu bioxid de carbon. – Din fr. siphonner.

SIFONAR, sifonari, s. m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane (3) sau care vinde sifoane. – Sifon + suf. -ar.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți. ♦ Fig. (Fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner.

SIFONA, sifonez, vb. I. Tranz. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul unui sifon.

SIFONAR, sifonări, s. m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoanele sau care vinde sifoane cu apă gazoasă.

ȘIFONA, șifonez, vb. I. Tranz. A cocoloși, a boți, a mototoli. La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și sifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173. ◊ Fig. Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150.

SIFONA vb. I. tr. 1. A transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon mai jos decît restul conductei. [< fr. siphonner].

ȘIFONA vb. I. tr., refl. A (se) cocoloși, a (se) mototoli. ♦ tr., refl. A jigni (pe cineva) prin vorbe sau prin fapte. ♦ refl. (Fam.) A se supăra, a se simți jignit. [< fr. chiffonner].

ȘIFONARE s.f. Acțiunea de a (se) șifona și rezultatul ei. [< șifona].

SIFONA vb. tr. 1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon1 (1). 2. a trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. (< fr. siphonner)

ȘIFONA vb. tr., refl. 1. a (se) cocoloși, a (se) mototoli. 2. (fam.) a (se) supăra, a (se) simți jignit. (< fr. chiffonner)

A SIFONA ~ez tranz. rar (lichide) A trece într-un alt recipient cu ajutorul unui sifon. /Din sifon

SIFONAR ~i m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane sau care vinde sifoane. /sifon + suf. ~ar

A ȘIFONA ~ez tranz. A face să se șifoneze. /<fr. chiffonner

A SE ȘIFONA mă ~ez intranz. 1) (despre țesături, îmbrăcăminte etc.) A-și pierde netezimea și forma; a se boți; a se mototoli. 2) fam. (despre persoane) A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau a vorbelor usturătoare ale cuiva; a se bosumfla; a se îmbufna; a se oțări. /<fr. chiffonner

*șifonéz v. tr. (fr. chiffonner). Barb. Boțesc, mototolesc. Fig. Supăr, ofensez, jignesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sifonare s. f., g.-d. art. sifonării; pl. sifonări

sifonare s. f., g.-d. art. sifonării; pl. sifonări

sifonare s. f., g.-d. art. sifonării; pl. sifonări

sifona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sifonez, 3 sifonea; conj. prez. 1 sg. să sifonez, 3 să sifoneze

șifona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șifonez, 3 șifonea; conj. prez. 1 sg. să șifonez, 3 să șifoneze

sifona (a ~) vb., ind. prez. 3 sifonea

șifona (a ~) vb., ind. prez. 3 șifonea

sifona vb., ind. prez. 1 sg. sifonez, 3 sg. și pl. sifonea

șifona vb., ind. prez. 1 sg. șifonez, 3 sg. și pl. șifonea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIFONA vb. a (se) boți, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) târnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

ȘIFONARE s. boțire, mototolire. (~ pantalonilor.)

ȘIFONA vb. a (se) boți, a (se) mototoli, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

ȘIFONARE s. boțire, mototolire. (~ pantalonilor.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a șifona mutra expr. (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie.

sifonar, sifonari s. m. informator.

șifona, șifonez I. v. t. a bate (pe cineva). II. v. r. a se supăra, a se bosumfla.

Intrare: sifonare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifonare
  • sifonarea
plural
  • sifonări
  • sifonările
genitiv-dativ singular
  • sifonări
  • sifonării
plural
  • sifonări
  • sifonărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sifona
  • sifonare
  • sifonat
  • sifonatu‑
  • sifonând
  • sifonându‑
singular plural
  • sifonea
  • sifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sifonez
(să)
  • sifonez
  • sifonam
  • sifonai
  • sifonasem
a II-a (tu)
  • sifonezi
(să)
  • sifonezi
  • sifonai
  • sifonași
  • sifonaseși
a III-a (el, ea)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifona
  • sifonă
  • sifonase
plural I (noi)
  • sifonăm
(să)
  • sifonăm
  • sifonam
  • sifonarăm
  • sifonaserăm
  • sifonasem
a II-a (voi)
  • sifonați
(să)
  • sifonați
  • sifonați
  • sifonarăți
  • sifonaserăți
  • sifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • sifonea
(să)
  • sifoneze
  • sifonau
  • sifona
  • sifonaseră
Intrare: sifonar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifonar
  • sifonarul
  • sifonaru‑
plural
  • sifonari
  • sifonarii
genitiv-dativ singular
  • sifonar
  • sifonarului
plural
  • sifonari
  • sifonarilor
vocativ singular
  • sifonarule
  • sifonare
plural
  • sifonarilor
Intrare: șifona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șifona
  • șifonare
  • șifonat
  • șifonatu‑
  • șifonând
  • șifonându‑
singular plural
  • șifonea
  • șifonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șifonez
(să)
  • șifonez
  • șifonam
  • șifonai
  • șifonasem
a II-a (tu)
  • șifonezi
(să)
  • șifonezi
  • șifonai
  • șifonași
  • șifonaseși
a III-a (el, ea)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifona
  • șifonă
  • șifonase
plural I (noi)
  • șifonăm
(să)
  • șifonăm
  • șifonam
  • șifonarăm
  • șifonaserăm
  • șifonasem
a II-a (voi)
  • șifonați
(să)
  • șifonați
  • șifonați
  • șifonarăți
  • șifonaserăți
  • șifonaseți
a III-a (ei, ele)
  • șifonea
(să)
  • șifoneze
  • șifonau
  • șifona
  • șifonaseră
Intrare: șifonare
șifonare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șifonare
  • șifonarea
plural
  • șifonări
  • șifonările
genitiv-dativ singular
  • șifonări
  • șifonării
plural
  • șifonări
  • șifonărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sifonare, sifonărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a sifona și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi sifona DEX '09 DEX '98 DN

sifona, sifonezverb

  • 1. A trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul sifonului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A turna un material într-un tipar cu ajutorul sifonului. DEX '09 DEX '98
  • 3. A acidula un lichid cu dioxid de carbon. DEX '09
  • 4. A trece o conductă pe sub un obstacol care are nivelul mai jos decât restul conductei. MDN '00
etimologie:

sifonar, sifonarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane sau care vinde sifoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sifonagiu
etimologie:
  • Sifon + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

șifona, șifonezverb

  • 1. A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boți; a (se) cocoloși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La mijloc, pe marginea banchetei, să nu-și șifoneze pliurile de mătase. C. PETRESCU, C. V. 173. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar A (se) supăra, a (se) bosumfla; a jigni (pe cineva) sau a se simți jignit (de cineva) prin vorbe sau prin fapte. DEX '09 DEX '98 DN
      • format_quote Nu cumva d. prefect Emil Sava să fie pus în cunoștință că au participat la o discuție unde onoarea sa fost-a atît de brutal șifonată, C. PETRESCU, O. P. II 150. DLRLC
etimologie:

șifonare, șifonărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi șifona DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.