3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu dioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

sifon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ți~ / Pl: ~oane / E: fr siphon, lat sipho, -onis] 1 Țeavă îndoită, cu două brațe inegale, folosită la transvazarea lichidelor între două niveluri diferite. 2 Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3 Butelie etanșă de sticlă sau plastic, cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune, prin deschiderea unei supape, a apei acidulate cu bioxid de carbon. 4 (Pex) Apă acidulată obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile Si: (pop) apă gazoasă, (rar) sodă. 5 (Fam; îe) A-i veni (cuiva) cu ~ A se supăra (11). 6 Aparat de uz medical pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 7 Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie, la unele animale acvatice inferioare. 8 (Arg) Sifilis. 9 (Gfg; înv) Vânt foarte puternic în formă de vârtej. asemănător cu tromba1.

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apă gazoasă obținută prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

SIFÓN, sifoane, s. n. 1. Tub îndoit în formă de U răsturnat, cu brațe neegale, folosit pentru a face să treacă un lichid de la un nivel superior la un nivel inferior, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului. 2. Piesă de fontă sau de plumb, în formă de S, de U sau de P, montată la legătura dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în încăperea în care se află obiectul. 3. Sticlă ermetic închisă, în care se introduce o băutură gazoasă sub presiune și care, la apăsarea pe un mîner de metal, lasă să curgă lichidul; băutura conținută în această sticlă. Un sifon... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. 4. Aparat pentru spălarea și asepsia anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomoție, în formă de pîlnie, la animalele cefalopode.

SIFÓN s.n. 1. Tub curbat sub formă de U întors, folosit pentru a transvaza un lichid între două niveluri diferite. 2. Piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. Butelie de sticlă pentru apă gazoasă. ♦ Apa gazoasă dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor în formă de tub, care servește pentru locomoție. 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

SIFÓN1 s. n. 1. tub curbat sub formă de U întors, pentru a transversa un lichid între două niveluri diferite. 2. piesă de metal, de porțelan etc. care se montează pe o conductă de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal în instalație. 3. butelie de sticlă pentru apă gazoasă; apa însăși. 4. aparat pentru spălarea cu presiune a anumitor cavități ale corpului. 5. organ în formă de tub sau de pâlnie, la cefalopode, servind pentru locomoție sau hrănire. 6. canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

SIFÓN ~oáne f. 1) Tub în formă de U, folosit pentru trecerea unui lichid de la un nivel superior la un nivel inferior. 2) Butelie în care se păstrează sub presiune apa gazoasă. 3) Piesă montată pe o conductă de canalizare pentru a împiedica ieșirea gazelor din canal în încăpere. 4) Aparat pentru spălarea și dezinfectarea unor cavități ale corpului (nas, gură etc.). 5) Organ de locomoție în formă de tub la unele moluște marine. /<fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon

sifon n. 1. tub recurbat cu două brațe inegale, spre a transvaza lichidele; 2. vas cu apă gazoasă ce iese prin mijlocul unui tub central închis cu supapă.

*sifón n., pl. oane (lat. siphon, siphónis, d. vgr. síphon). Tub curb cu doŭă brațe neegale de transvazat lichidele. Tubu și mecanizmu pin care curge apa gazoasă din garafă. Carafa de apă gazoasă. Vest. Apă gazoasă: a bea vin cu sifon, a bea un sifon (Cp. cu brînză, care, la început, însemna „zăgîrnă”).

ȘIFÓN, (2) șifoane, s. n. 1. Pânză pentru lenjerie. 2. Sortiment de șifon (1). – Din fr. chiffon.

șifon2 [At: COSTINESCU / Pl: ~oane, (rar) ~uri sn / E: fr chiffon] 1 sf (Frî; rar) Cârpă (1). 2 sn Pânză albă (de bumbac, ușor apretată) folosită la confecționarea lenjeriei de pat și de corp Si: (reg) madipolon.

șifon1 sn [At: ALR II, 3544/316 / V: (reg) șâfond, șâfont / A și: șif~ / Pl: ~oane / E: mg sifon] (Trs; Mar) Șifonier (3).

ȘIFÓN, șifoane, s. n. Pânză de bumbac albă, cu fața netedă, ușor apretată, folosită pentru lenjerie. – Din fr. chiffon.

ȘIFÓN, șifoane, s. n. Pînză de bumbac albă, ușor apretată, din care se fac mai ales albituri pentru pat.

ȘIFÓN s.n. Pânză albă de bumbac, din care se face mai ales lenjerie. [< fr. chiffon].

SIFO-/SIFON(O)- elem. „tub, sifon”. (< fr. sipho-, siphon/o/-, cf. lat. sipho, gr. siphon)

ȘIFÓN s. n. pânză albă de bumbac, ușor apretată, pentru lenjerie; madipolon. (< fr. chiffon)

ȘIFÓN ~oáne n. 1) Țesătură subțire și deasă de bumbac, din care se confecționează, în special, lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. chiffon

arată toate definițiile

Intrare: sifon (pref.)
sifon2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • sifon
Intrare: sifon (s.n.)
sifon1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sifon
  • sifonul
  • sifonu‑
plural
  • sifoane
  • sifoanele
genitiv-dativ singular
  • sifon
  • sifonului
plural
  • sifoane
  • sifoanelor
vocativ singular
plural
țifon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șifon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șifon
  • șifonul
  • șifonu‑
plural
  • șifoane
  • șifoanele
genitiv-dativ singular
  • șifon
  • șifonului
plural
  • șifoane
  • șifoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sifon (s.n.) țifon

  • 1. Tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Dispozitiv în formă de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalație sanitară și o conductă de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apă, trecerea gazelor din canal în instalație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Butelie etanșă de sticlă, de material plastic etc., cu pereții groși, folosită pentru păstrarea și debitarea sub presiune a apei acidulate cu dioxid de carbon.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un sifon... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune Apă gazoasă obținută prin saturarea cu dioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Aparat pentru spălarea și dezinfectarea anumitor cavități ale organismului (stomac, nas etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 5. Organ de locomoție sau de circulație în formă de pâlnie la unele animale acvatice inferioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 6. Canal natural de forma literei U întors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane.
    surse: DN

etimologie:

șifon

etimologie: