17 definiții pentru siflant
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SIFLANT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.
siflant, ~ă a [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr sifflant] 1-2 sf, a (Șîs consoană ~ sau sunet ~) Consoană constrictivă (sau fricativă) dentală sau alveolară (în limba română consoanele „s” și „z”) Si: sibilantă. 3-4 sf, a (Îas) Consoană constrictivă (sau fricativă), care este fie siflantă, fie sibilantă. 5 a (D. graiuri, dialecte, limbi etc.) Care se caracterizează prin folosirea siflantelor. 6 a (Rar; d. respirație) Șuierător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIFLANT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIFLANT, -Ă, siflanți, -te, adj. 1. (Despre respirație) Șuierător, strident, zgomotos. 2. (În expr.) Consoană siflantă (și substantivat, f.) = consoană sibilantă, v. sibilant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIFLANT, -Ă adj. 1. (Despre respirație) Șuierător; strident. 2. (Fon.) Consoană siflantă (și s.f.) = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă. [< fr. sifflant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIFLANT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană șuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respirație) șuierător. (< fr. sifflant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SIFLANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant. /<fr. sifflant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
siflantă f. Gram. sibilantă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
siflant (desp. si-flant) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. siflantă (consoană ~), pl. siflante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!siflant (si-flant) adj. m.; f. siflantă, pl. siflante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
siflant adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflantă; pl. n. și f. siflante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
siflantă (consoană) s. f., g.-d. art. siflantei; pl. siflante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
siflantă (consoană) s. f., g.-d. art. siflantei; pl. siflante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SIFLANT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIFLANT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIFLANTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SIFLANTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: si-flant
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
siflant, siflantăadjectiv
- 1. Despre respirație: strident, zgomotos, șuierător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Consoană siflantă sau sunet siflant = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. DEX '09 DLRLC DNsinonime: sibilant
-
etimologie:
- sifflant DEX '09 DEX '98 DN