17 definiții pentru siflant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.

siflant, a [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr sifflant] 1-2 sf, a (Șîs consoană ~ sau sunet ~) Consoană constrictivă (sau fricativă) dentală sau alveolară (în limba română consoanele „s” și „z”) Si: sibilantă. 3-4 sf, a (Îas) Consoană constrictivă (sau fricativă), care este fie siflantă, fie sibilantă. 5 a (D. graiuri, dialecte, limbi etc.) Care se caracterizează prin folosirea siflantelor. 6 a (Rar; d. respirație) Șuierător.

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. 1. (Despre respirație) Șuierător, strident, zgomotos. 2. (În expr.) Consoană siflantă (și substantivat, f.) = consoană sibilantă, v. sibilant.

SIFLÁNT, -Ă adj. 1. (Despre respirație) Șuierător; strident. 2. (Fon.) Consoană siflantă (și s.f.) = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă. [< fr. sifflant].

SIFLÁNT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană șuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respirație) șuierător. (< fr. sifflant)

SIFLÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant. /<fr. sifflant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

siflant (desp. si-flant) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. siflantă (consoană ~), pl. siflante

!siflant (si-flant) adj. m.; f. siflantă, pl. siflante

siflánt adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántă; pl. n. și f. siflánte

siflantă (consoană) s. f., g.-d. art. siflantei; pl. siflante

siflantă (consoană) s. f., g.-d. art. siflantei; pl. siflante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIFLÁNT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)

SIFLANT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)

SIFLÁNTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.

SIFLANTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.

Intrare: siflant
siflant adjectiv
  • silabație: si-flant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siflant
  • siflantul
  • siflantu‑
  • siflantă
  • siflanta
plural
  • siflanți
  • siflanții
  • siflante
  • siflantele
genitiv-dativ singular
  • siflant
  • siflantului
  • siflante
  • siflantei
plural
  • siflanți
  • siflanților
  • siflante
  • siflantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

siflant, siflantăadjectiv

  • 1. Despre respirație: strident, zgomotos, șuierător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (și) substantivat feminin Consoană siflantă sau sunet siflant = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: sibilant
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.