14 definiții pentru siflant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.

SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, adj. 1. (Despre respirație) Șuierător, strident, zgomotos. 2. (În expr.) Consoană siflantă (și substantivat, f.) = consoană sibilantă, v. sibilant.

SIFLÁNT, -Ă adj. 1. (Despre respirație) Șuierător; strident. 2. (Fon.) Consoană siflantă (și s.f.) = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă. [< fr. sifflant].

SIFLÁNT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană șuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respirație) șuierător. (< fr. sifflant)

SIFLÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant. /<fr. sifflant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!siflánt (si-flant) adj. m.; f. siflántă, pl. siflánte

siflánt adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántă; pl. n. și f. siflánte

siflántă (consoană) s. f., g.-d. art. siflántei; pl. siflánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIFLÁNT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)

SIFLANT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)

SIFLÁNTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.

SIFLANTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.

Intrare: siflant
siflant adjectiv
  • silabație: -flant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siflant
  • siflantul
  • siflantu‑
  • siflantă
  • siflanta
plural
  • siflanți
  • siflanții
  • siflante
  • siflantele
genitiv-dativ singular
  • siflant
  • siflantului
  • siflante
  • siflantei
plural
  • siflanți
  • siflanților
  • siflante
  • siflantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)