sicli v vz șicui¹

ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) împodobi cu șic². – Șic² + suf. -ui.

secelă sf vz siclu

sicloș sm vz siclu

siclu sm [At: PO 77/23 / V: siglă sf, (îvt) ~s, ~ș, ~loș sm, secelă sf, șicluș, șucluș sm / Pl: ~li / E: ml siclus, vsl сиклъ, сикло, ngr σίκλος] 1 (La vechii evrei) Unitate de măsură pentru greutăți, cu o valoare de aproximativ 6 grame. 2 Monedă cu greutatea de un siclu (1).

siclui v vz șicui¹

siclus sm vz siclu

sicluș sm vz siclu

siglă² sf vz siclu

șicli [At: A V, 20 / Pzi: ~lesc / E: ns cf șiclu¹] 1-2 vtr (Buc; Mol) A (se) îmbiba cu murdărie, mai ales cu substanțe unsuroase. 3 vr (Reg; d. părul¹ oamenilor) A deveni lipicios. 4 vt (Reg; c. i. ouă) A trata cu șicleală (3), pentru fixarea culorii.

șiclui v vz șicui¹

șicluș sm vz siclu

șicui² vtr [At: CANTEMIR, IST. 72 / Pzi: ~esc/ E: pn szykowac] (Mil; înv) 1-2 A (se) așeza în poziția de luptă.

șicui¹ [At: CANTEMIR, IST. 115 /V: (reg) sicli, siclui, ~clui / Pzi: ~esc / E: șic² + -ui] (Reg) 1 vt (C. i. obiecte) A polei cu aur sau cu argint. 2 vt (îf șiclui) A împodobi cu hârtie poleită. 3-4 vtr A (se) împodobi cu șic² (1).

ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împodobi cu șic². – Șic² + suf. -ui.

ȘICLI, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VI_II 193.

ȘICUI, șicuiesc, vb. IV. Tranz. A polei, a împodobi cu șic². Cu var văruită, Cu șic șicuită, Cu aur boltită. PAMFILE, la CADE.

ȘICLI, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbiba cu murdărie.

SICLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus)

ȘICUI vb. (Mold.) A (se) așeza în ordine de bătaie. Cu dobe și cu surle alaiurile șicuind, pentru biruință în mare numărul oștilor sale cineva să încrede. CI, 97. Împărțind oastea pe la hatmani și șicuindu-să, au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că vin nepriiatinii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. szykowač. Vezi și șicuire.

*síclu m. (lat. siclus, d. ebr. šekel). La vechiĭ Evreĭ, o greutate și o monetă de 6 grame.

șiclésc v. tr. (cp. cu cleĭ). Est. Se zice despre păr cînd te scalzĭ în apă sărată și se prinde de el un fel de cleĭ.

2) șicuĭésc v. tr. (pol. szykwac). Vechĭ. Așez în ordine de luptă.

1) șicuĭésc v. tr. (d. șic 1). Vechĭ. Ornez cu șic.

șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, 3 sg. șicuiește, imperf. 1 șicuiam; conj. prez. 1 sg. să șicuiesc, 3 să șicuiască

șicui (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, imperf. 3 sg. șicuia; conj. prez. 3 să șicuiască

șicui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șicuiesc, imperf. 3 sg. șicuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șicuiască

șicui (-uesc, -it), vb. – (Înv.) A pune în ordine de bătaie. Pol. szykować (Tiktin).

siclu, sicli, s.m. (înv.) 1. unitate de măsură veche, cu o valoare de 6 grame. 2. monedă cu greutate de un siclu (6 grame).

șicli, șiclesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) îmbiba, a (se) acoperi cu murdărie, cu substanțe unsuroase. 2. (refl.; despre păr) a deveni slinos, lipicios, aspru. 3. (despre ouă) a trata ouăle, înainte de vopsire, cu o soluție preparată din zer fierbinte și piatră acră, pentru fixarea culorii.

șicui², șicuiesc, vb. IV (înv.; despre militari) a (se) așeza în ordine de bătaie.