sicli v vz șicui¹

secelă sf vz siclu

sicloș sm vz siclu

siclu sm [At: PO 77/23 / V: siglă sf, (îvt) ~s, ~ș, ~loș sm, secelă sf, șicluș, șucluș sm / Pl: ~li / E: ml siclus, vsl сиклъ, сикло, ngr σίκλος] 1 (La vechii evrei) Unitate de măsură pentru greutăți, cu o valoare de aproximativ 6 grame. 2 Monedă cu greutatea de un siclu (1).

siclus sm vz siclu

sicluș sm vz siclu

siglă² sf vz siclu

șicli [At: A V, 20 / Pzi: ~lesc / E: ns cf șiclu¹] 1-2 vtr (Buc; Mol) A (se) îmbiba cu murdărie, mai ales cu substanțe unsuroase. 3 vr (Reg; d. părul¹ oamenilor) A deveni lipicios. 4 vt (Reg; c. i. ouă) A trata cu șicleală (3), pentru fixarea culorii.

ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îmbiba de murdărie (în special de materii grase, unsuroase). Cu straiele de șiac șiclite de sudoare, C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ Refl. Fig. Tot i se șiclea inima la gindul că militarul nu stă locului. CONTEMPORANUL, VI_II 193.

ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbiba cu murdărie.

SÍCLU s. m. 1. monedă de argint sau de aur, la evrei, de aproximativ 6 gr. 2. una din figurile tarotului (< fr. sicle, lat. ciclus)

*síclu m. (lat. siclus, d. ebr. šekel). La vechiĭ Evreĭ, o greutate și o monetă de 6 grame.

șiclésc v. tr. (cp. cu cleĭ). Est. Se zice despre păr cînd te scalzĭ în apă sărată și se prinde de el un fel de cleĭ.

síclu, sícli, s.m. (înv.) 1. unitate de măsură veche, cu o valoare de 6 grame. 2. monedă cu greutate de un siclu (6 grame).

șiclí, șiclésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) îmbiba, a (se) acoperi cu murdărie, cu substanțe unsuroase. 2. (refl.; despre păr) a deveni slinos, lipicios, aspru. 3. (despre ouă) a trata ouăle, înainte de vopsire, cu o soluție preparată din zer fierbinte și piatră acră, pentru fixarea culorii.