Sibiu n. 1. (Munții), lanț de munți ardeleni la E. de ai Paringului; 2. (Nagy-Szeben), județ în Transilvania cu 166.000 loc., în majoritate români; 3. cap. jud. Sibiu, numit de Unguri Szeben și de Sași Hermanstadt, situat pe ambele maluri ale râului Cibin; oraș înființat de Sași, reședința Mitropolitului român neunit: 35.000 loc. Academie juridică, Bibliotecă și colecțiune de antichități (Muzeul Brukkenthal).

Ocna f. 1. sau Ocnele-Mari, orășel în jud. Vâlcea cu bogate saline: 5800 locuitori. Penitenciar și stabilimente balneare; 2. (Târgu-Ocna), orășel în jud. Bacău cu cele mai mari saline din țară: 9500 loc. Stațiune climaterică și balneară. Mare penitenciar pentru cei osândiți pe vieață; 3. (Sibiului) numit de Unguri Vizakna și de Sași Salzburg, localitate la N.-V. de Sibiu, cu băi și mine bogate de sare: 3772 locuitori.

Sibiu.

SIBIU n. orașului este antroponim; coincidență trac. Sibiaenus b. (OR I 545). I. 1. – b. din Buzău (Cat); – log. și diac (ib); – spătar (16 B I 34); – fiul lui Odor cu frații, primesc ocină la Pătîrlage (16 B III 267, IV 125, V 8,; – log., 1585, cumpără ocină pe Teleajen (16 B V 197); Sibiiu din Ciocani (16 B IV 309); – fiul lui Radu din Țigănești, 1686 (BGI XI 64). 2. Săbiiu (Xen III 101); Sîbii, Nica din Sîmbăta (Braș). 3. Săbian (16 B II; Sabian, Alexe 1691 (Tec I). Piatra Sabianului = Șebianului (Drj 30). 4. + -al: Sibialu t. fostul jud Olt. (Î Div). II. Apropieri: 1. Sebiceu sat în Bz (17 B II 386) azi Sibiciu. 2. SibișTeni ceată de moșneni (16 B I 30, 35); moșnenii Sibieșli sau Sibieni [din Sibiciu] Bz. 1838-9, (Î Div); Sibișlian 1506 (Rep D 207).

MĂRGINIMEA SIBIULUI sau DEPRESIUNEA MĂRGINIMII, denumire atribuită de geograful Vintilă Mihăilescu celor două depresiuni (Săliște și Sibiu) de la poalele Carpaților Meridionali, separate de Măgura Beleunța (630 m alt.), ce grupează laolaltă o extinsă ghirlandă de sate mari ale mărginenilor (nume sub care este cunoscută, în secolele trecute, populația românească din această zonă, proprietari de mari turme de oi).. M.S., limitată la N de anticlinalul de la Ocna Sibiului, este considerată de tip subcarpatic, fiind, totodată, o importantă zonă etnografică și folclorică.

MIERCUREA SIBIULUI, com. în jud. Sibiu, situată în Pod. Secașelor, pe râul Secaș; 4.298 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.S.). Produse lactate. Pomicultură. Viticultură. Stațiune balneoclimaterică sezonieră, cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice, iodurate, slab bromurate, recomandate în afecțiuni reumatismale, vasculare, genitale ș.a. În satul Apoldu de Sus au fost descoperite vestigii neolitice, hallstattiene și un tezaut monetar imperial roman (499 monede din perioada 189-180 și din 41 î. Hr.). În satul M.S., menționat documentar în perioada 1290-1301, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică evanghelică), o cetate țărănească (sec. 16-19), o biserică ortodoxă cu hramul Sf. Ilie (sec. 19) și casa memorială „Cornel Medrea”.

OCNA SIBIULUI, oraș în jud. Sibiu, situat la NV depr. Sibiu, pe cursul superior al râului Vișa; 4.209 loc. (2003). Fabrică de tacâmuri de inox și de obiecte de uz casnic. Produse lactate și de panificație. Fermă avicolă. Bibliotecă orășenească (c. 25.000 vol.). Stațiune balneoclimaterică (din 1858) de interes general, cu funcționare permanentă, cu ape minerale clorurate, sodice, bicarbonatate și cu nămoluri sapropelice, indicate pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice, dermatologice, metabolice și de nutriție etc. Pavilion balnear (1906-1909). În arealul orașului există 15 lacuri sărate, helioterme, cu ape clorurat-sodice, cu concentrație ridicată (180-300 g/l), cantonate în minele de sare prăbușite în sec. 19 (lacurile Horea, Ocna Pustie, Brâncoveanu, Mâțelor, Lacul fără Fund ș.a.). Menționată ca sat în 1263, O.S. apare consemnată ca târg în 1346 și ca oraș (comună urbană) în 1910. În perioada 1928-1968 a fost trecută în categoria așezărilor rurale; redeclarată oraș la 17 febr. 1968. Biserică-cetate construită în stil romanic, în etape, în perioada 1240-1280, cu picturi murale în stilul Renașterii, datând din 1522; biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1697-1701, pictată în 1723), construită prin grija lui Constantin Brâncoveanu, pe locul unei biserici de lemn din 1599; bisericile Sf. Nicolae (1790), Schimbarea la Față (1790-1820), Sf. Ioan Botezătorul (1810, pictată în 1827).

POIANA SIBIULUI, com. în jud. Sibiu, situată la poalele NNV al m-ților Cindrel, în zona etnografică a Mărginimii Sibiului; 2.697 loc. (2003). Produse lactate. Creșterea ovinelor. Muzeu etnografic (1958) cu exponate referitoare la păstorit. Centru de pielărie și de cojocărit. Vechi centru al păstorilor transhumanți. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1730, cu picturi interioare din 1771), cu iconostas din 1801.