Sibiu n. 1. (Munții), lanț de munți ardeleni la E. de ai Paringului; 2. (Nagy-Szeben), județ în Transilvania cu 166.000 loc., în majoritate români; 3. cap. jud. Sibiu, numit de Unguri Szeben și de Sași Hermanstadt, situat pe ambele maluri ale râului Cibin; oraș înființat de Sași, reședința Mitropolitului român neunit: 35.000 loc. Academie juridică, Bibliotecă și colecțiune de antichități (Muzeul Brukkenthal).

Ocna f. 1. sau Ocnele-Mari, orășel în jud. Vâlcea cu bogate saline: 5800 locuitori. Penitenciar și stabilimente balneare; 2. (Târgu-Ocna), orășel în jud. Bacău cu cele mai mari saline din țară: 9500 loc. Stațiune climaterică și balneară. Mare penitenciar pentru cei osândiți pe vieață; 3. (Sibiului) numit de Unguri Vizakna și de Sași Salzburg, localitate la N.-V. de Sibiu, cu băi și mine bogate de sare: 3772 locuitori.

Sibiu.

SIBIU n. orașului este antroponim; coincidență trac. Sibiaenus b. (OR I 545). I. 1. – b. din Buzău (Cat); – log. și diac (ib); – spătar (16 B I 34); – fiul lui Odor cu frații, primesc ocină la Pătîrlage (16 B III 267, IV 125, V 8,; – log., 1585, cumpără ocină pe Teleajen (16 B V 197); Sibiiu din Ciocani (16 B IV 309); – fiul lui Radu din Țigănești, 1686 (BGI XI 64). 2. Săbiiu (Xen III 101); Sîbii, Nica din Sîmbăta (Braș). 3. Săbian (16 B II; Sabian, Alexe 1691 (Tec I). Piatra Sabianului = Șebianului (Drj 30). 4. + -al: Sibialu t. fostul jud Olt. (Î Div). II. Apropieri: 1. Sebiceu sat în Bz (17 B II 386) azi Sibiciu. 2. SibișTeni ceată de moșneni (16 B I 30, 35); moșnenii Sibieșli sau Sibieni [din Sibiciu] Bz. 1838-9, (Î Div); Sibișlian 1506 (Rep D 207).