SFRÂNCIÓC, sfrâncioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de păsări răpitoare, călătoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decât vrăbiile, cu cioc încovoiat și cu gheare puternice (Lanius); (și la sg.) pasăre care face parte din acest gen. ◊ Sfrâncioc mare = pasăre cenușie pe spate, alburie pe pântece, cu pete negre pe coadă, pe aripi și în dreptul ochilor; lupul-vrăbiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancióc s. m.] – Din sb. svračak.

sfrâncioc sm [At: MARIAN, O. II, 77 / V: ~ran~, (reg) ~oagă sf, ~og, sfranciog, sfranșcioc, sfranțog, sfercioc, sfecioc, sfircioc, sfârcioc, sprăc~, sprin~, spr~, stranciog, fran~, franciog, frân~ / Pl: ~oci / E: srb svračak] 1 (Șîc ~-mare, ~og-coțofănesc, sferc~-gheoș, ~-popesc, ~-păsăresc) Pasăre răpitoare cenușie pe spate, alburie pe pântece, cu pete negre pe coadă, pe aripi și în dreptul ochilor Si: (pop) lupul vrăbiilor, berbecel, șoimuț, țăcăitoare, capra dracului, (reg) supăsărel (Lanius excubitor). 2 (Șîc ~-roșu, ~-roșietic) Pasăre cu pene ruginii pe aripi și pe spate, cu capul cenușiu și pieptul alb-roșiatic Si: (pop) berbecel, codălbiță, șoimuț, (reg) șofran² (Lanius collurio). 3 (Îc) ~-mic Pasăre mică, cenușie pe spate și alburie-roșiatică pe pântece Si: (pop) berbecel mic, lupul vrăbiilor mic (Lanius minor). 4 (Îc) ~-cu-cap-roșu Pasăre brună-negricioasă pe spate, cu partea inferioară a corpului de culoare albă și având o pată mare de culoare roșie-ruginie pe creștetul capului (Lanius senator). 5 (Îc) ~-coțofenesc sau ~ul-lui-Homeyer Pasăre cu pete mari albe pe aripi și cu coada alburie (Lanius exubitor homeyeri). 6 (Reg; șîc ~-gheoș) Ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopus majos pinetorum).

SFRÂNCIÓC, sfrâncioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de păsări răpitoare, călătoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decât vrăbiile, cu cioc încovoiat și cu gheare puternice (Lanius); (și la sg.) pasăre care face parte din acest gen. ◊ Sfrâncioc mare = pasăre cenușie pe spate, alburie pe pântece, cu pete negre pe coadă, pe aripi și în dreptul ochilor; lupul-vrăbiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancióc s. m.] – Din scr. svračak.

SFRÂNCIÓC ~ci m. Pasăre migratoare de pradă, de talie medie, cu cioc scurt și încovoiat la vârf, cu gheare ascuțite, puternice, și cu coadă lungă; lupul-vrăbiilor. /<sb. svrațak

SFRÁNCIOC s. m. v. sfrâncioc.

sfârcioc sm vz sfrâncioc

sfecioc sm vz sfrâncioc

sfircioc sm vz sfrâncioc^[1] corectată

sfrancioc sm vz sfrâncioc

sfranciog sm vz sfrâncioc

sfranșcioc sm vz sfrâncioc

sfranțog sm vz sfrâncioc

sfrâncioagă sf vz sfrâncioc

sfrânciog sm vz sfrâncioc

stranciog sm vz sfrâncioc^[1] corectată

SFRANCIÓC s. m. v. sfrâncioc.

SFRANCIÓC s. m. v. sfrîncioc.

SFRÎNCIÓC, sfrîncioci, s. m. (Și în forma sfrancioc) Nume generic dat mai multor păsări răpitoare, puțin mai mari decît vrabia, cu ciocul puternic și încovoiat la vîrf, cu spatele cenușiu-deschis, cu burta albicioasă și aripile negre cu cîte o pată albă; se hrănesc cu insecte, ouă, pui de păsări și rozătoare mici (Lanius); lupul-vrăbiilor. Presurele și sfranciocii... îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. – Variantă: sfrancióc s. m.

sfârcioc m. V. sfrancioc.

sfrancioc m. pasăre de fire rea, imită viersul păsărilor mai mici și, amăgindu-le astfel, le prinde și le omoară (Lanius excubitor). [Și sfărcioc = serb. SVRAČAK].