2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFORĂÍRE s. f. Acțiunea de a sforăi și rezultatul ei; sforăială. – V. sforăi.

sforăire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: sforăi] (Rar) 1-2 Sforăială (1, 3).

SFORĂÍRE, sforăiri, s. f. Acțiunea de a sforăi și rezultatul ei; sforăială. – V. sforăi.

SFORĂÍRE, sforăiri, s. f. Faptul de a sforăi; fig. vorbărie goală și plină de ifose. Aplaudă... Lă-ntîiul semn de patos, la-ntîia sforăire. MACEDONSKI, O. I 49.

SFORĂÍ, sforăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiesc] – Sfor1 + suf. -ăi.

sforăi vi [At: LB / V: (rar) ~roi / Pzi: sforăi și (îrg) ~esc / E: sfor1 + -ăi] 1 (D. oameni) A respira greu în timpul somnului producând un zgomot caracteristic Si: (rar) a ronhăi, (îrg) a sforcăi (1), (reg) a forăi, a horăi, a horcăi, a horcăni, a horcoti, a prâsni2, a sfornăi (1). 2 (Pex) A dormi respirând greu și producând un zgomot caracteristic Si: (rar) a ronhăi, (îrg) a sforcăi (2), (reg) a forăi, a horăi, a horcăi, a horcăni, a horcoti, a prâsni2, a sfornăi (2). 3 (D. cai) A a respira cu greutate (după un efort, din cauza unei sperieturi etc.) Si: a forăi, a fornăi, (îrg) a sfornăi (3), (reg) a sforcăi (3), a sfârâi (20), a țâfni.

SFORĂÍ, sfórăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiésc] – Sfor1 + suf. -ăi.

SFORĂÍ, sfórăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira greu și zgomotos în somn, producînd un zgomot caracteristic; a horăi. Domnul Mănescu... s-a ploconit respectuos înaintea ferestrei compartimentului unde sforăia un senator. GALAN, Z. R. 113. Codău... se întoarse pe cealaltă parte, sforăind crunt. CAMILAR, N. I 198. Sforăia cu pumnii strînși, cu plapoma peste cap. C. PETRESCU, S. 129. 2. (Despre cai) A sufla greu și zgomotos pe nări (ca semn al neliniștii); a forăi. Cînd puseră piciorul în apă, caii se înfiorară și prinseră a sforăi. SADOVEANU, O. I 153. S-auzea urlet de lupi. Caii se opreau uneori sforăind pe nări și zbătîndu-se în hamuri. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Au început să sforăie caii și să-și ciulească urechile înspre partea de unde venea zgomotul. CARAGIALE, O. III 102. – Prez. ind. și: sforăiesc (ALECSANDRI, P. I 30, ȘEZ. VI 24, SEVASTOS, C. 120).

A SFORĂÍ sfórăi intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic în timpul somnului; a horăi. 2) (despre unele animale, mai ales, despre cai) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, neliniște etc.); a forăi. /sfor + suf. ~ăi

sforăì v. 1. a produce în somn un sgomot particular din gâtlej sau din nas; 2. se zice de sgomotul ce face calul din nări. [Onomatopee (v. forăì)].

sfórăĭ (sud) și fórăĭ și hórăĭ (nord) și -ĭésc a v. intr. (imit. rudă cu sfîrîĭ, horcăĭ, hîrîĭ, fornăĭ). Răsuflu pe nas ținînd și gura cascată în somn și scot un sunet horcăit, cum fac maĭ ales bătrîniĭ: a dormi sforăind. Fac să vibreze aeru pe nas, vorbind de caĭ, maĭ ales cînd le e frică. – Și fúruĭ (Olt. Serbia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sforăíre s. f., g.-d. art. sforăírii

sforăíre s. f., g.-d. art. sforăírii; pl. sforăíri

sforăí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfórăi, 3 sfórăie, imperf. 3 sg. sforăiá; conj. prez. 3 să sfórăie

sforăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfórăi, 3 sg. și pl. sfórăie, imperf. 3 sg. sforăiá

sforăi (ind. prez. 1 sg. sforăi, 3 sg. și pl. sforăie)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFORĂÍRE s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.

sforăire s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.

arată toate definițiile

Intrare: sforăire
sforăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sforăire
  • sforăirea
plural
  • sforăiri
  • sforăirile
genitiv-dativ singular
  • sforăiri
  • sforăirii
plural
  • sforăiri
  • sforăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sforăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sforăi
  • sforăire
  • sforăit
  • sforăitu‑
  • sforăind
  • sforăindu‑
singular plural
  • sforăie
  • sforăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sforăi
(să)
  • sforăi
  • sforăiam
  • sforăii
  • sforăisem
a II-a (tu)
  • sforăi
(să)
  • sforăi
  • sforăiai
  • sforăiși
  • sforăiseși
a III-a (el, ea)
  • sforăie
(să)
  • sforăie
  • sforăia
  • sforăi
  • sforăise
plural I (noi)
  • sforăim
(să)
  • sforăim
  • sforăiam
  • sforăirăm
  • sforăiserăm
  • sforăisem
a II-a (voi)
  • sforăiți
(să)
  • sforăiți
  • sforăiați
  • sforăirăți
  • sforăiserăți
  • sforăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sforăie
(să)
  • sforăie
  • sforăiau
  • sforăi
  • sforăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sforăi
  • sforăire
  • sforăit
  • sforăitu‑
  • sforăind
  • sforăindu‑
singular plural
  • sforăiește
  • sforăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sforăiesc
(să)
  • sforăiesc
  • sforăiam
  • sforăii
  • sforăisem
a II-a (tu)
  • sforăiești
(să)
  • sforăiești
  • sforăiai
  • sforăiși
  • sforăiseși
a III-a (el, ea)
  • sforăiește
(să)
  • sforăiască
  • sforăia
  • sforăi
  • sforăise
plural I (noi)
  • sforăim
(să)
  • sforăim
  • sforăiam
  • sforăirăm
  • sforăiserăm
  • sforăisem
a II-a (voi)
  • sforăiți
(să)
  • sforăiți
  • sforăiați
  • sforăirăți
  • sforăiserăți
  • sforăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sforăiesc
(să)
  • sforăiască
  • sforăiau
  • sforăi
  • sforăiseră
sforoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sforăire

etimologie:

  • vezi sforăi
    surse: DEX '98 DEX '09

sforăi sforoi

  • 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: horcăi horăi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Domnul Mănescu... s-a ploconit respectuos înaintea ferestrei compartimentului unde sforăia un senator. GALAN, Z. R. 113.
      surse: DLRLC
    • Codău... se întoarse pe cealaltă parte, sforăind crunt. CAMILAR, N. I 198.
      surse: DLRLC
    • Sforăia cu pumnii strînși, cu plapoma peste cap. C. PETRESCU, S. 129.
      surse: DLRLC
  • 2. Despre cai:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: forăi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd puseră piciorul în apă, caii se înfiorară și prinseră a sforăi. SADOVEANU, O. I 153.
      surse: DLRLC
    • S-auzea urlet de lupi. Caii se opreau uneori sforăind pe nări și zbătîndu-se în hamuri. SANDU-ALDEA, U. P. 35.
      surse: DLRLC
    • Au început să sforăie caii și să-și ciulească urechile înspre partea de unde venea zgomotul. CARAGIALE, O. III 102.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sfor + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98