24 de definiții pentru sfială sâială sială sfeială (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFIÁLĂ, (2) sfieli, s. f. 1. Lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. 2. Atitudine sau purtare sfioasă. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală.

sfia sf [At: M. COSTIN, O. 99 / P: sfi-a~ / V: (îrg) sia, (înv) sâi~, (reg) sfei~, fia / Pl: sfieli / E: sfii + -eală] 1 Stare și senzație de a nu se simți în largul său sau sentiment de reținere (provocate de absența îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de ceva sau de cineva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcție etc.) Si: jenă, rușine1, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, (pop) rușinare, (îrg) rușință, (înv) stidință, stidire, (îvr) stideală, sfiiciune (1), (rar) sfioșenie (1), sfiire (1), (înv) sființă (1). 2 Atitudine și comportare generate de starea, de senzația sau de sentimentul de sfială (1) Si: sfiiciune (2), (rar) sfioșenie (2), sfiire (2), (înv) sființă (2). 3 (Îlav) Cu ~ În mod temător. 4-5 (Îljv) Fără (de sau nici o, de nici o) ~ (În mod) curajos (1). 6-7 (Îal) (În mod) nerușinat. 8 (Reg; îlv) A-i fi (cuiva) ~ A se sfii .

SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-.Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală.

SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Timiditate, jenă, rușine, teamă; lipsă de îndrăzneală. Deodată îl cuprinse o sfială ca în fața unui moment hotărîtor. BART, E. 186. Tinerele s-au așezat îndată la masă; dar Abu-Hasan, văzînd că nu pun nimica-n gură de sfială, le-a dat el la fiecare-n taler. CARAGIALE, P. 141. Rădică-te, moș Ioane, și spune fără sfială ce durere ai. CREANGĂ, A. 157. ◊ Fig. Luna Și-a pogorît sfiala prin fereastră. TOPÎRCEANU, P. 73. – Variante: (astăzi rar) siálă (I. IONESCU, M. 643), sîiálă (C. PETRESCU, R. DR. 124 s. f.

SFIÁLĂ ~éli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. ~eală

sfială f. lipsa de încredere în sine, timiditate. [V. sfiì].

sfiálă (pron. sfiĭálă) f., pl. iĭelĭ. Sentimentu celuĭ ce se sfiește, respect. Neîncredere, timiditate. – În est și siĭală. Vechĭ siĭală.

SÎIÁLĂ s. f. v. sfială.

sială f. Mold. sfială: intră cu sială pe ușă AL. [V. siì].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfiálă (sfi-a-) s. f., g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli

sfiálă s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli

arată toate definițiile

Intrare: sfială
  • silabație: sfi-a-lă info
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfia
  • sfiala
plural
  • sfieli
  • sfielile
genitiv-dativ singular
  • sfieli
  • sfielii
plural
  • sfieli
  • sfielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâia
  • sâiala
plural
  • sâieli
  • sâielile
genitiv-dativ singular
  • sâieli
  • sâielii
plural
  • sâieli
  • sâielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sia
  • siala
plural
  • sieli
  • sielile
genitiv-dativ singular
  • sieli
  • sielii
plural
  • sieli
  • sielilor
vocativ singular
plural
sfeială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sfială sâială sială sfeială

  • 1. (numai) singular Lipsă de încredere în sine, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva.
    exemple
    • Deodată îl cuprinse o sfială ca în fața unui moment hotărîtor. BART, E. 186.
      surse: DLRLC
    • Tinerele s-au așezat îndată la masă; dar Abu-Hasan, văzînd că nu pun nimica-n gură de sfială, le-a dat el la fiecare-n taler. CARAGIALE, P. 141.
      surse: DLRLC
    • Rădică-te, moș Ioane, și spune fără sfială ce durere ai. CREANGĂ, A. 157.
      surse: DLRLC
    • figurat Luna Și-a pogorît sfiala prin fereastră. TOPÎRCEANU, P. 73.
      surse: DLRLC
  • 2. Atitudine sau purtare sfioasă.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Sfii + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09