24 de definiții pentru sfială sâială sială sfeială (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFIÁLĂ, (2) sfieli, s. f. 1. Lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. 2. Atitudine sau purtare sfioasă. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală.
sfială sf [At: M. COSTIN, O. 99 / P: sfi-a~ / V: (îrg) sială, (înv) sâi~, (reg) sfei~, fială / Pl: sfieli / E: sfii + -eală] 1 Stare și senzație de a nu se simți în largul său sau sentiment de reținere (provocate de absența îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de ceva sau de cineva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcție etc.) Si: jenă, rușine1, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, (pop) rușinare, (îrg) rușință, (înv) stidință, stidire, (îvr) stideală, sfiiciune (1), (rar) sfioșenie (1), sfiire (1), (înv) sființă (1). 2 Atitudine și comportare generate de starea, de senzația sau de sentimentul de sfială (1) Si: sfiiciune (2), (rar) sfioșenie (2), sfiire (2), (înv) sființă (2). 3 (Îlav) Cu ~ În mod temător. 4-5 (Îljv) Fără (de sau nici o, de nici o) ~ (În mod) curajos (1). 6-7 (Îal) (În mod) nerușinat. 8 (Reg; îlv) A-i fi (cuiva) ~ A se sfii .
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Timiditate, jenă, rușine, teamă; lipsă de îndrăzneală. Deodată îl cuprinse o sfială ca în fața unui moment hotărîtor. BART, E. 186. Tinerele s-au așezat îndată la masă; dar Abu-Hasan, văzînd că nu pun nimica-n gură de sfială, le-a dat el la fiecare-n taler. CARAGIALE, P. 141. Rădică-te, moș Ioane, și spune fără sfială ce durere ai. CREANGĂ, A. 157. ◊ Fig. Luna Și-a pogorît sfiala prin fereastră. TOPÎRCEANU, P. 73. – Variante: (astăzi rar) siálă (I. IONESCU, M. 643), sîiálă (C. PETRESCU, R. DR. 124 s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFIÁLĂ ~éli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfială f. lipsa de încredere în sine, timiditate. [V. sfiì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfiálă (pron. sfiĭálă) f., pl. iĭelĭ. Sentimentu celuĭ ce se sfiește, respect. Neîncredere, timiditate. – În est și siĭală. Vechĭ siĭală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SÂIÁLĂ s. f. v. sfială.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sâială sf vz sfială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfeială sf vz sfială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sială sf vz sfială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SIÁLĂ s. f. v. sfială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÎIÁLĂ s. f. v. sfială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÎIÁLĂ s. f. v. sfială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de tavi
- acțiuni
sială f. Mold. sfială: intră cu sială pe ușă AL. [V. siì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siálă V. sfială.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sîĭálă, V. silesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
sfiálă (sfi-a-) s. f., g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfiálă s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfială
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
sfială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: sfi-a-lă
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sfială sâială sială sfeială
- 1. (numai) singular Lipsă de încredere în sine, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva.surse: DEX '09 DLRLC sinonime: jenă rușine sfiiciune teamă timiditate antonime: îndrăzneală 4 exempleexemple
- Deodată îl cuprinse o sfială ca în fața unui moment hotărîtor. BART, E. 186.surse: DLRLC
- Tinerele s-au așezat îndată la masă; dar Abu-Hasan, văzînd că nu pun nimica-n gură de sfială, le-a dat el la fiecare-n taler. CARAGIALE, P. 141.surse: DLRLC
- Rădică-te, moș Ioane, și spune fără sfială ce durere ai. CREANGĂ, A. 157.surse: DLRLC
- figurat Luna Și-a pogorît sfiala prin fereastră. TOPÎRCEANU, P. 73.surse: DLRLC
-
- 2. Atitudine sau purtare sfioasă.surse: DEX '09
etimologie:
- Sfii + sufix -eală.surse: DEX '98 DEX '09