sferic, ~ă [At: AMFILOHIE, G. 9/14 / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr σφαιρικός, it sferico, fr sphérique, lat sphaericus, ger sphärisch] 1 a (Mai ales d. obiecte) Care are forma (asemănătoare) unei sfere (1) Si: globular, (rar) sferular (1), (înv) sfericesc (1). 2 a (Pex; d. obiecte) Care are forma (asemănătoare cu cea a) unui disc, unui cilindru etc. Si: orbicular, rotund, (rar) sferular (2), (reg) tărtăneț, (înv) sfericesc (2). 3 a Care are forma unei părți de sferă Si: (rar) sferular (3), (înv) sfericesc (3). 4 a (D. forma obiectelor) Care seamănă cu o sferă sau cu o parte dintr-o sferă Si: (rar) sferular (4), (înv) sfericesc (4). 5-6 a, av (Pan) (Care se manifestă) în mod egal în toate direcțiile și sensurile. 7 a (Îs) Triunghi ~ Porțiune din suprafața sferei (1) mărginită de trei arce de cerc mari (care se intersectează două câte două în puncte diferite). 8 a (Înv; îs) Trigonometrie ~ă Trigonometrie sfericească (6). 9 a (Îs) Calotă ~ă Parte din suprafața sferei (1) cuprinsă între două planuri paralele, unul secant și altul tangent. 10 a Porțiune de sferă mărginită de o calotă sferică. 11 a (Îs) Suprafață ~ă Suprafața care se obține prin rotirea unui semicerc în jurul diametrului său. 12 a (Îs) Zonă ~ă Porțiune din suprafața sferei (1) cuprinsă între două planuri paralele. 13 a (Îs) Sector ~ Mențiune a punctelor interioare unei sfere (1), situate în interiorul conului, având ca bază un cerc mic al sferei. 14 a (Îs) Compas ~ Compas cu ajutorul căruia se desenează cercuri pe o sferă.

SFERIC, -Ă, sferici, -e, adj. De forma unei sfere.

SFERIC, -Ă adj. Care are forma unei sfere; rotund. [Cf. lat. sphaericus, fr. sphérique].

SFERIC, -Ă adj. de forma unei sfere; rotund. (< fr. sphérique, lat. sphaericus)

SFERIC ~că (~ci, ~ce) Care are forma unei sfere; globular. Lentilă ~că. /<ngr. sphairikos, fr. sphérique, lat. sphaericus, germ. sphärisch

sferic a. 1. rotund ca o sferă; 2. ce ține de o sferă.

*sféric, -ă adj. (vgr. sphairikós). De forma sfereĭ, ca globu: pămîntu nu e absolut sferic. V. tetraedru.

șferic a [At: GLOSAR REG. / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf ger Schwer „greu”] (Reg; d. ovăz) Cu bobul mare.

sferic adj. m., pl. sferici; f. sferică, pl. sferice

sferic adj. m., pl. sferici; f. sferică, pl. sferice

sferic adj. m., pl. sferici; f. sg. sferică, pl. sferice

SFERIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)

SFERIC adj. 1. globular, sferiform, (livr.) orbicular, (înv.) sfericesc, (impr.) rotund. (De formă ~.) 2. rotund, (reg.) tărtăneț. (Un cap ~.)

șferic adj. (reg.; despre ovăz) cu bobul mare.