18 definiții pentru sfeștanie feștanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. (La ortodocși) Slujbă religioasă, constând din rugăciuni și stropirea cu apă sfințită, oficiată de preot în anumite împrejurări. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije.

SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije.

SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă făcută la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. Sfeștania oficială trebuia să aibă loc la ora 9. SADOVEANU, O. VI 359. Puțurile cu ghizduri se sleiră cu sfeștania cuvenită. DELAVRANCEA, S. 227. – Variantă: (popular) feștánie s. f.

SFEȘTÁNIE ~i f. Slujbă religioasă oficiată la cererea credincioșilor pentru a sfinți ceva (o casă, o fântână etc.). [G.-D. sfeștaniei; Sil. -ni-e] /<sl. (o)svenštenije

sfeștanie f. sfințirea mică a apei la ocaziuni solemne (în opozițiune cu Boboteaza sau sfințirea cea mare). [Rut. SĬVIEȘTENIIE].

sfeștánie și feștánie și (vechĭ) sfeșténie f. (vsl. svenšieniĭe, d. sveniŭ, sfînt; rus. svĕaščénie. V. sfînt). Sfințirea apeĭ la Bobotează (sfeștania mare), la inaugurărĭ, la deschiderea unuĭ an școlar ș.a. Triv. Înjurătură în care e pomenită sfeștania. – Vechĭ și osfeștánie și -énie (vsl. osvenšteniĭe). V. pogrebanie, grijanie.

FEȘTÁNIE s. f. v. sfeștanie.

FEȘTÁNIE s. f. v. sfeștanie.

feștanie sf vz sfeștanie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfeștánie (-ni-e) s. f., art. sfeștánia (-ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (-ni-i-)

sfeștánie s. f. (sil. -ni-e), art. sfeștánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFEȘTÁNIE s. (BIS.) consacrare, sfințire, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)

SFEȘTANIE s. (BIS.) consacrare, sfințire, tîrnoseală, tîrnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ unei biserici.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfeștánie, sfeștanii, (feștanie), s.f. – (bis.) Slujbă religioasă oficiată de preot la solicitarea credincioșilor constând în rugăciuni și stropirea cu apă sfințită a gospodăriilor și a oamenilor. – Din sl. svenštenije (Scriban, DEX, MDA).

feștánie, s.f. – v. sfeștanie.

feștánie, feștanii, (sfeștanie), s.f. – (rel.) Slujbă de sfințire, de binecuvântare a unui imobil, a unei construcții noi. – Din sfințire „binecuvântare” (< sl. svetǔ „sfânt”).

Intrare: sfeștanie
sfeștanie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfeștanie
  • sfeștania
plural
  • sfeștanii
  • sfeștaniile
genitiv-dativ singular
  • sfeștanii
  • sfeștaniei
plural
  • sfeștanii
  • sfeștaniilor
vocativ singular
plural
feștanie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feștanie
  • feștania
plural
  • feștanii
  • feștaniile
genitiv-dativ singular
  • feștanii
  • feștaniei
plural
  • feștanii
  • feștaniilor
vocativ singular
plural

sfeștanie feștanie

  • 1. (La ortodocși) Slujbă religioasă, constând din rugăciuni și stropirea cu apă sfințită, oficiată de preot în anumite împrejurări.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Sfeștania oficială trebuia să aibă loc la ora 9. SADOVEANU, O. VI 359.
      surse: DLRLC
    • Puțurile cu ghizduri se sleiră cu sfeștania cuvenită. DELAVRANCEA, S. 227.
      surse: DLRLC

etimologie: