8 definiții pentru sfarog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFARÓG, sfaroguri, s. n. (Pop.) Lucru uscat, întărit din cauza căldurii sau a vechimii. – Sfară + suf. -og.

SFARÓG s. n. (Pop.) Lucru uscat, întărit din cauza căldurii sau a vechimii. – Sfară + suf. -og.

SFARÓG s. n. Lucru uscat și întărit din pricina căldurii sau a vechimii. Au uitat să scoată peștele la vreme. Cînd l-a dat la masăsfarog. CARAGIALE, O. I 328. ◊ Expr. A se face sfarog = a se întări de căldură sau de vechime.

SFARÓG n. reg. Lucru uscat, întărit din cauza căldurii și a vechimii. /sfară + suf. ~og

sfarog a. și adv. Mold. tare uscat, se zice de friptura care se coace înnăbușit: friptura se face sfarog. [V. sfară].

sfaróg n., pl. inuz. urĭ și oage (vsl. tvarogŭ, brînză, d. tvarŭ, lucru, lucrare, tvoriti, a face; rus. tvaróg, bot de lapte închegat, infl. de svaritĭ, a răsferbe. V. tăvăragă și zăvor. Cp. cu it. formaggio, fr. fromage, brînză, lat. pop. caseus formaticus, adică „caș format cu mîna”, și cu rom. brînză). Mold. Munt. Ceva foarte uscat, ca: o pîne veche, o friptură uitată’n cuptor, e pele bătută de soare ș.a.: brazde uscate sfarog (CL. 1924, 187). – Și -óc (Tec.) și sforóg (Meh.). V. crint, stur, fachie, coroagă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sfaróg (pop.) s. n., pl. sfaroguri

sfaróg s. n., pl. sfaróguri

Intrare: sfarog
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfarog
  • sfarogul
  • sfarogu‑
plural
  • sfaroguri
  • sfarogurile
genitiv-dativ singular
  • sfarog
  • sfarogului
plural
  • sfaroguri
  • sfarogurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)