11 definiții pentru sfadnic
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFÁDNIC, -Ă, sfadnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Certăreț, arțăgos. – Din sl. sŭvadĭnikŭ.
sfadnic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, MOL. 86 / V: sva~, (îvr) svetn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv съвадьникъ, свадникъ] 1-2 (Îvr) Certăreț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFÁDNIC, -Ă, sfadnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Certăreț, arțăgos. – Din sl. sŭvadĩnikŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SFÁDNIC, -Ă, sfadnici, -e, adj. (Regional; și substantivat) Arțăgos, certăreț, rău de gură. Dincolo un sfadnic se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntîlnește. NEGRUZZI, S. II 230.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfádnic, -ă adj. (vsl. sŭvadĭnikŭ). Vechĭ. Sfădalnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfădálnic, sfădăĭós și sfădăúș, -ă adj. (d. sfadă). Est. Ĭubitor de sfadă. – Vechĭ și sfădácĭ și sfádnic. V. bătăuș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfadnic (reg.) adj. m., pl. sfadnici; f. sfadnică, pl. sfadnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfadnic (reg.) adj. m., pl. sfadnici; f. sfadnică, pl. sfadnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfádnic adj. m., pl. sfádnici; f. sg. sfádnică, pl. sfádnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFÁDNIC adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sfadnic adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular |
|
| ||
| plural |
|
| |||
sfadnic, sfadnicăadjectiv
- 1. Rău de gură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: arțăgos certăreț gâlcevitor scandalagiu
- Dincolo un sfadnic se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntîlnește. NEGRUZZI, S. II 230. DLRLC
-
etimologie:
- sŭvadĭnikŭ DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.