opțiuni
  • info

11 definiții pentru sfătos

din care

Explicative DEX

SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os.

SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor; vorbăreț. – Sfat + suf. -os.

sfătos, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: sfat + -os] 1 (D. oameni) Căruia îi place să dea sfaturi (1), să povestească etc. Si: (reg) ocoș, opșegos, (îvr) sfătăcios. 2 (D. oameni) Care vorbește cu înțelepciune Si: (reg) ocoș, opșegos, (îvr) sfătăcios. 3 (D. modul de a vorbi al oamenilor) Care denotă înțelepciune. 4 (D. detalii ale feței, ale capului oamenilor) Care sugerează înțelepciune. 5 (Reg) Mândru.

SFĂTOS, -OASĂ, sfătoși, -oase, adj. Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor. Ca și la Ipotești, Eminescu își căuta prietenii printre moșnegii sfătoși care povesteau. CĂLINESCU, E. 117. Luca Talabă, sfătos și cu energie strălucitoare pe fața-i încă tînără, îl opri. REBREANU, R. I 132. Vorbea cu... un copilandru dezghețat și sfătos. ISPIRESCU, L. 356. ◊ (Adverbial) Vorbea cu plăvanii sfătos, ca în bătătura lor de-acasă. C. PETRESCU, A. R. 7.

SFĂTOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care dă sfaturi. 2) Căruia îi place să stea la sfat; care vorbește cu tâlc. /sfat + suf. ~os

sfătos a. 1. plin de sfaturi, vorbăreț: țăran sfătos; 2. fig inteligent, spiritual.

sfătós, -oásă adj. Pop. Fam. Bun de sfat, de vorbă, de taifas, de poveștĭ.

Ortografice DOOM

sfătos adj. m., pl. sfătoși; f. sfătoasă, pl. sfătoase

sfătos adj. m., pl. sfătoși; f. sfătoasă, pl. sfătoase

sfătos adj. m., pl. sfătoși; f. sg. sfătoasă, pl. sfătoase

Sinonime

SFĂTOS adj. (reg.) opșegos. (Om ~.)

SFĂTOS adj. (reg.) opșegos. (Om ~.)

Intrare: sfătos
sfătos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfătos
  • sfătosul
  • sfătosu‑
  • sfătoasă
  • sfătoasa
plural
  • sfătoși
  • sfătoșii
  • sfătoase
  • sfătoasele
genitiv-dativ singular
  • sfătos
  • sfătosului
  • sfătoase
  • sfătoasei
plural
  • sfătoși
  • sfătoșilor
  • sfătoase
  • sfătoaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfătos, sfătoasăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Căruia îi place să povestească; care vorbește cu înțelepciune, care este bun povățuitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vorbăreț
    • format_quote Ca și la Ipotești, Eminescu își căuta prietenii printre moșnegii sfătoși care povesteau. CĂLINESCU, E. 117. DLRLC
    • format_quote Luca Talabă, sfătos și cu energie strălucitoare pe fața-i încă tînără, îl opri. REBREANU, R. I 132. DLRLC
    • format_quote Vorbea cu... un copilandru dezghețat și sfătos. ISPIRESCU, L. 356. DLRLC
    • format_quote Vorbea cu plăvanii sfătos, ca în bătătura lor de-acasă. C. PETRESCU, A. R. 7. DLRLC
etimologie:
  • Sfat + -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.