9 definiții pentru sfărâmător sfărmător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂRÂMĂTÓR, sfarămătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. – Sfărâma + suf. -ător.

sfărâmător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. II, 87 / V: sfrâ~, ~rm~, (reg) sfârmit~ / Pl: ~i, ~oare / E: sfărâma + -tor] 1-2 smf, a (Rar) Distrugător (1-2). 3 smp (Reg; îf sfărmători) Oameni adunați la clacă pentru a dezghioca boabele de porumb de pe știuleți. 4 sf, (rar) sn (Trs) Unealtă folosită pentru dezghiocarea boabelor de porumb de pe știuleți. 5 sn Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea (1) diverselor materiale Si: berbec.

SFĂRÂMĂTÓR, sfărâmătoare, s. n. Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale; berbec. – Sfărâma + suf. -ător.

sfărmător, ~oare snf, a vz sfărâmător

sfrâmitoare[1] sf vz sfărâmător

  1. În definiția principală, această variantă are forma: sfrâmător LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfărâmătór s. n., pl. sfărâmătoáre

sfărâmătór s. n., pl. sfărâmătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFĂRÂMĂTÓR s. (TEHN.) berbec.

SFĂRÎMĂTOR s. (TEHN.) berbec.

Intrare: sfărâmător
sfărâmător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărâmător
  • sfărâmătorul
  • sfărâmătoru‑
plural
  • sfărâmătoare
  • sfărâmătoarele
genitiv-dativ singular
  • sfărâmător
  • sfărâmătorului
plural
  • sfărâmătoare
  • sfărâmătoarelor
vocativ singular
plural
sfărmător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)