sfărâmător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. II, 87 / V: sfrâ~, ~rm~, (reg) sfârmit~ / Pl: ~i, ~oare / E: sfărâma + -tor] 1-2 smf, a (Rar) Distrugător (1-2). 3 smp (Reg; îf sfărmători) Oameni adunați la clacă pentru a dezghioca boabele de porumb de pe știuleți. 4 sf, (rar) sn (Trs) Unealtă folosită pentru dezghiocarea boabelor de porumb de pe știuleți. 5 sn Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea (1) diverselor materiale Si: berbec.