15 definiții pentru sfârâială sfărăială sfârăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRÂIÁLĂ, sfârâieli, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Sfârâi + suf. -eală.

SFÂRÂIÁLĂ, sfârâieli, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Sfârâi + suf. -eală.

sfârâia sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~răi~, sfărăi~ / Pl: ~ieli / E: sfârâi + -eală] 1-2 (Producere de) zgomot șuierător și repetat, de mică intensitate, specific grăsimii încinse în foc, alimentelor prăjite sau fripte, corpurilor ori substanțelor încinse sau încălzite în contact cu focul sau cu o altă sursă de căldură Si: (pex) prăjit1, fript1, sfârâit1 (1-2), sfârâitură (1-2), sfârâire (1-2). 3 (Fig; fam) Păcăleală. 4 (Fig; fam; mai ales îcn) Câștig (5). 5 (Reg; îf sfârăială) Mâncare preparată din brânză topită și ceapă prăjită Si: sfârâit1 (5), sfârâitură (5), sfârâire (5). 6-7 (Producere de) pocnete mici, scurte și repetate, specific focului sau corpurilor ori materiilor care ard Si: sfârâit1(6-7), sfârâitură (6-7), (rar) sfârâire (6-7), pârâitură. 8 (Pex) Ardere rapidă, cu pâlpâiri sau scăpărări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: sfârâit1(8), sfârâitură (8), (rar) sfârâire (8), pârâitură. 9-10 (Producere de) zgomot caracteristic, repetat și ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mișcării fusului de tors, a unei roți sau a altui obiect Si: sfârâit1 (9-10), sfârâitură (9-10), (rar) sfârâire (9-10). 11 (Pex) Funcționare foarte rapidă Si: sfârâit1 (11), sfârâitură (11), (rar) sfârâire (11). 12-13 (Producere de) zgomot caracteristic, determinat de bătăile repezi din aripi ale păsărilor (în zbor) Si: sfârâit1 (12-13), sfârâitură (12-13), fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit1, fâlfâitură, (rar) sfârâire (12-13). 14-15 (Producere de) zgomot caracteristic zborului insectelor Si: bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zâzâială, zâzâire, zâzâit, zâzâitură, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumbăială, zumbăire, zumbăit, zumbăitură, (pop) bombăneală, bombănire, bombănit, bombănitură, bornăială, bornăire, bornăit, bornăitură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vâjâitură, sfârâit1 (14-15), sfârâitură (14-15), sfârâire (14-15). 16-17 (Scoatere de) sunete ascuțite, scurte și repetate, caracteristice unor insecte și unor păsări Si: țârâială, țârâire, țârâit, țârâitură, țâțâială, țâțâire, țâțâit, țâțâitură, sfârâit1 (16-17), sfârâitură (16-17), sfârâire (16-17).

sfărăia sf vz sfârâială

sfârăia sf vz sfârâială

SFÎRÎIÁLĂ, sfîrîieli, s. f. Faptul de a sfîrîi; zgomotul ușor, caracteristic, produs de materii grase care ard; zgomotul produs de mișcări sau lovituri ușoare, continue. V. sfîrîit. Sub împușcarea clăbucilor repezi, din pulberea încinsă... năpădi dintru-ntîi o sfîrîială cu miros acru, greu, opărit. C. PETRESCU, A. R. 45.

sfîrîĭálă f., pl. ĭelĭ, și sfîrîitúră f., pl. ĭ. Zgomot sfîrîit: se auzeaŭ sfîrîiturile fripturiĭ pe grătar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfârâiálă s. f., g.-d. art. sfârâiélii; pl. sfârâiéli

sfârâiálă s. f., g.-d. art. sfârâiélii; pl. sfârâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂRÂIÁLĂ s. v. chilipir.

SFÂRÂIÁLĂ s. v. sfârâit.

SFÎRÎIA s. sfîrîit. (~ uleiului în tigaie.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sfârâială, sfârâieli s. f. profit, avantaj obținut cu ușurință, chilipir, pleașcă.

Intrare: sfârâială
sfârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârâia
  • sfârâiala
plural
  • sfârâieli
  • sfârâielile
genitiv-dativ singular
  • sfârâieli
  • sfârâielii
plural
  • sfârâieli
  • sfârâielilor
vocativ singular
plural
sfărăială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfârăială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sfârâială sfărăială sfârăială

  • 1. Faptul de a sfârâi; zgomotul ușor, caracteristic, produs de materii grase care ard; zgomotul produs de mișcări sau lovituri ușoare, continue.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sfârâit (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Sub împușcarea clăbucilor repezi, din pulberea încinsă... năpădi dintru-ntîi o sfîrîială cu miros acru, greu, opărit. C. PETRESCU, A. R. 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sfârâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09