11 definiții pentru servus

SÉRVUS interj. (Reg.) Formulă familiară de salut. – Din germ. Servus.

SÉRVUS interj. (Reg.) Formulă familiară de salut. – Din germ. Servus.

SÉRVUS interj. Formulă familiară de salut. Servus și plecăciune! ALECSANDRI, T. 853.

SÉRVUS interj. v. salutare.

SÉRVUS interj. Formulă amicală de salut; sluga dumitale! [< germ. Servus, cf. lat. servus – sclav].

servus m. slugă (ca formulă de politeță): servus și plecăciune! AL.

*sérvus Cuv. lat. care înseamnă „rob” (adică: îs robu tăŭ) și care se întrebuințează ca formulă de salutare politicoasă și glumeață, maĭ ales de Ardeleni și Bucovinenĭ, care l-aŭ luat de la Germanĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sérvus, (serbus, serus), interj. – Formulă de salut (specifică în Trans. și Maram.) utilizată și în Austria (servus), Ungaria (szervusz), Slovacia (serbus), Cehia (servus), părțile sudice ale Germaniei, Croația (serbus), Polonia (serwus), estul Sloveniei și vestul Ucrainei. Sensul inițial: „sunt sclavul tău”, „sunt la dispoziția ta”. – Din germ. Servus (Scriban, DEX, MDA), lat. servus „servitor, sclav”, cf. magh. szervusz (MDA).

sérvus, (serbus, serus), interj. – Formulă de salut (specifică în Trans. și Maram.) utilizată și în Austria (servus), Ungaria (szervusz), Slovacia (serbus), Cehia (servus), părțile sudice ale Germaniei, Croația (serbus), Polonia (serwus), estul Sloveniei și vestul Ucrainei. Sensul inițial: „Sunt sclavul tău”, „Sunt la dispoziția ta”. – Din germ. Servus, lat. servus „servitor, sclav”, cf. magh. szervusz (MDA).

Intrare: servus
servus interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • servus