SEROLOGIE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și al toxinelor. 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. – Din fr. sérologie.

serologie sf [At: DL / Pl: ? / E: fr sérologie] 1 Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice. 2 Capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și al toxinelor. 3 Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli.

SEROLOGIE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul serurilor terapeutice, specifice sau nespecifice; capitol al imunologiei care cuprinde studiul metodelor pentru punerea în evidență a anticorpilor din serul sangvin, precum și studiul antigenelor microbiene și celulare și a toxinelor. 2. Studiu de laborator care constă în analizarea modificărilor serice din cursul diferitelor boli. – Din fr. sérologie.

SEROLOGIE s. f. Știință care studiază proprietățile serului din sînge.

SEROLOGIE s.f. Capitol al imunologiei care studiază proprietățile serului din sînge. [Gen. -iei. / < fr. sérologie].

SEROLOGIE s. f. ramură a imunologiei care studiază anticorpii din serul sangvin, în timpul diverselor reacții imune. (< fr. sérologie)

SEROLOGIE f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul serului sangvin. [G.-D. serologiei] /Din fr. sérologie

serologie s. f., art. serologia, g.-d. serologii, art. serologiei

serologie s. f., art. serologia, g.-d. serologii, art. serologiei

serologie s. f., art. serologia, g.-d. serologii, art. serologiei

SERO- „ser, seros”. ◊ L. serum „zer” > fr. sero-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sero-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază proprietățile serului din sînge; ~orogenic (v. oro-, v. -genic), adj., (despre intruziuni de roci magmatice) care s-a produs după faza de cutare principală dintr-un geosinclinal; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli infecțioase prin administrarea de seruri; ~tip (v. -tip), s. n., populația unui patogen (virus sau bacterie) în care toți indivizii au caracter serologic comun; ~zim (v. -zim), s. m., factor sanguin inactiv, cu rol esențial în coagularea sîngelui; sin. protrombină.