serbitor sm vz servitor

sărvitor, -oare smf vz servitor

servitor, ~oare smf [At: OBRADOVICI, D. 20/10 / V: (pop) săr~, (îvr) serbi~, (reg) sir~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr serviteur] 1 Persoană aflată în serviciul unui stăpân (pentru a presta munci casnice) și răsplătită în bani sau în natură Si: slugă (2) (asr) serv (1), (rar) slujitor, (înv) poslușnic, (reg) servitoreasă (1). 2 (Iuz; spc) Om (sau femeie) de serviciu (12). 3 (Rar) Slugă (10). 4 (Orn; reg; îc) ~oarea-cucului Pitulice (Troglodytes troglodytes). 5 (Fig) Organ sau mecanism, sistem ce îndeplinește o muncă utilă cuiva sau altui organ, mecanism, sistem. 6 (În formule de politețe) Autor al unui mesaj scris sau oral Si: slugă. corectat(ă)

șerbitor, ~oare smf, a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 394 / Pl: ~i, ~oare / E: șerbi + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) aservită. 3-4 (Persoană) care aservește (pe cineva).

SERVITOR, -OARE, servitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. ext. persoană care muncește la stăpîn; slugă. Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. ◊ (Învechit, în formule de politețe) Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5.

SERVITOR, -OARE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpîn; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].

SERVITOR, -OARE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)

SERVITOR ~oare( ~ori, ~oare) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

servitor m. 1. slugă, cel ce este în serviciul altuia; 2. om plătit pentru serviciul casei.

*servitór, -oáre s. (d. servesc; fr. serviteur, lat. servitor, -óris). Slugă, om saŭ femeĭe care servește (slujnică). Orĭ-ce om care aduce un serviciŭ: să fim servitorĭ aĭ patriiĭ!.

servitor s. m., pl. servitori

servitor s. m., pl. servitori

servitor s. m., pl. servitori

SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. v. rândaș.

SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. rîndaș, slugă.

șerbitor, șerbitoare, adj. (înv.) 1. (persoană) aservită, șerbită. 2. (persoană) care servește pe cineva, care slugărește.

Tel maître, tel valet (fr. „Așa stăpîn, așa servitor”) – proverb cu variante corespunzătoare în diferite limbi. Germanii spun: Wie der Herr, so der Diener (Cum e stăpinul așa e și sluga). Noi spunem: Cum e turcul și pistolul – sau: Cum e sacul și peticul. FOL.