2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

serbitor sm vz servitor

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

sărvitor, -oare smf vz servitor

servitor, ~oare smf [At: OBRADOVICI, D. 20/10 / V: (pop) săr~, (îvr) serbi~, (reg) sir~ / Pl: ~i, ~o'are / E: fr serviteur] 1 Persoană aflată în serviciul unui stăpân (pentru a presta munci casnice) și răsplătită în bani sau în natură Si: slugă (2) (asr) serv (1), (rar) slujitor, (înv) poslușnic, (reg) servitoreasă (1). 2 (Iuz; spc) Om (sau femeie) de serviciu (12). 3 (Rar) Slugă (10). 4 (Orn; reg; îc) ~oarea-cucului Pitulice (Troglodytes troglodytes). 5 (Fig) Organ sau mecanism, sistem ce îndeplinește o muncă utilă cuiva sau altui organ, mecanism, sistem. 6 (În formule de politețe) Autor al unui mesaj scris sau oral Si: slugă. corectată

șerbitor, ~oare smf, a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 394 / Pl: ~i, ~oare / E: șerbi + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) aservită. 3-4 (Persoană) care aservește (pe cineva).

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. ext. persoană care muncește la stăpîn; slugă. Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. ◊ (Învechit, în formule de politețe) Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5.

SERVITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].

SERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)

SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

servitor m. 1. slugă, cel ce este în serviciul altuia; 2. om plătit pentru serviciul casei.

*servitór, -oáre s. (d. servesc; fr. serviteur, lat. servitor, -óris). Slugă, om saŭ femeĭe care servește (slujnică). Orĭ-ce om care aduce un serviciŭ: să fim servitorĭ aĭ patriiĭ!.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

servitór s. m., pl. servitóri

servitór s. m., pl. servitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. v. rândaș.

SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. rîndaș, slugă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șerbitór, șerbitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) aservită, șerbită. 2. (persoană) care servește pe cineva, care slugărește.

Intrare: servitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servitor
  • servitorul
  • servitoru‑
plural
  • servitori
  • servitorii
genitiv-dativ singular
  • servitor
  • servitorului
plural
  • servitori
  • servitorilor
vocativ singular
  • servitorule
plural
  • servitorilor
sărvitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serbitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șerbitor
șerbitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerbitor
  • șerbitorul
  • șerbitoru‑
  • șerbitoare
  • șerbitoarea
plural
  • șerbitori
  • șerbitorii
  • șerbitoare
  • șerbitoarele
genitiv-dativ singular
  • șerbitor
  • șerbitorului
  • șerbitoare
  • șerbitoarei
plural
  • șerbitori
  • șerbitorilor
  • șerbitoare
  • șerbitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

servitor, -oare servitoare sărvitor serbitor

  • 1. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248.
      surse: DLRLC
    • învechit Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5.
      surse: DLRLC

etimologie: