12 definiții pentru serasir sarasir saraser


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERASÍR s. n. (Înv.) Stofă țesută cu fir de aur; brocart. [Var.: sarasír s. n.] – Din tc. seraser.

SERASÍR s. n. (Înv.) Stofă țesută cu fir de aur; brocart. [Var.: sarasír s. n.] – Din tc. seraser.

serasir sn [At: (a. 1681) ap. HEM. 495 / V: saraser, sar~ / Pl: ~uri / E: tc seraser] (Înv) Brocart.

SERASÍR s. m. (Învechit; și în forma sarasir) Stofă țesută cu fir de aur; brocart. Pe rochia ei de sarasir clipeau safire și pîlpîiau rubine. MACEDONSKI, O. III 102. În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133. – Variantă: sarasír s. m.

serasir n. od. brocat de aur: o rochie de serasir cu gurile de fir OD. [Turc. SERASER, lit. (daurit) dela un cap la altul].

serasír n., pl. urĭ (turc. seraser, d. pers. ser-a-ser, serta-ser, de la un capăt la altu, peste tot). Vechĭ. Un fel de stofă țesută nu maĭ cu fir de aur, brocat, zarpa.

SARASÍR s. n. v. serasir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

serasír (-ruri), s. n. – Brocart de aur. – Var. sarasir. Tc. (per.) ser a ser „de la un capăt la celălalt” (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1846). Sec. XIX, înv.

Intrare: serasir
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serasir
  • serasirul
  • serasiru‑
plural
  • serasiruri
  • serasirurile
genitiv-dativ singular
  • serasir
  • serasirului
plural
  • serasiruri
  • serasirurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarasir
  • sarasirul
  • sarasiru‑
plural
  • sarasiruri
  • sarasirurile
genitiv-dativ singular
  • sarasir
  • sarasirului
plural
  • sarasiruri
  • sarasirurilor
vocativ singular
plural
saraser
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

serasir sarasir saraser

  • 1. învechit Stofă țesută cu fir de aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: brocart attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe rochia ei de sarasir clipeau safire și pîlpîiau rubine. MACEDONSKI, O. III 102.
      surse: DLRLC
    • În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133.
      surse: DLRLC

etimologie: