20 de definiții pentru seraschier seraschir sarascher saraschez saraschier serascher seraschiear serașchier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] – Din tc. serasker.
SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] – Din tc. serasker.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de andreeadima
- acțiuni
seraschier sm [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 334 / V: (înv) ~ear, ~ir, ~cher, ~așc~, sarascher, sarascheriu, sar~ (S și: saraskier), saraschieriu / S și: seraskier / Pl: ~i / E: tc serasker] (În Imperiul Otoman) 1 Comandament suprem al unei armate (sau al armatei) turcești. 2 Comandant militar al unei unități teritoriale. 3 Ministru de război.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. (Turcism învechit) Comandant al armatei și ministru de război în vechiul imperiu turcesc. (Atestat în forma seraschir) Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. – Variante: seraschér, seraschír s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERASCHIÉR ~i m. (în Imperiul Otoman) Comandant al armatei și ministru de război. /<turc. serasker
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
seraschier m. 1. od. generalisimul oștirii turcești; 2. azi, ministru de răsboiu, în Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, și ASKER, oștire)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERASCHÍR s. m. v. seraschier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERASCHÍR s. m. v. seraschier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de andreeadima
- acțiuni
SERASCHÍR s. m. v. seraschier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sarascher sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saraschez[1] sm vz seraschier
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saraschier sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saraschieriu[1] sm vz seraschier
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sarascheriu — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
serascher sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seraschiear sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seraschir sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
serașchier sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERASCHÉR s. m. v. seraschier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seraschér n. (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker [ser, cap, și ’asker, oaste]; ngr. sevaskéris, sîrb. serasker. V. ser-dar). Generalism turcesc odinioară; azĭ, ministru de războĭ turcesc. Serascher-pașă, ministru de războĭ. – Și săr-, -chier și -chiar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
seraschiér (-chier) s. m., pl. seraschiéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seraschiér s. m. (sil. -chier), pl. seraschiéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
seraschiér (-ri), s. m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker. – Sec. XVIII, înv. – Der. serascherlic, s. n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
saraschér V. serascher.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -chier
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |