14 definiții pentru seraschier seraschir sarascher saraschez saraschier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] – Din tc. serasker.

SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschír s. m.] – Din tc. serasker.

SERASCHIÉR, seraschieri, s. m. (Turcism învechit) Comandant al armatei și ministru de război în vechiul imperiu turcesc. (Atestat în forma seraschir) Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. – Variante: seraschér, seraschír s. m.

SERASCHIÉR ~i m. (în Imperiul Otoman) Comandant al armatei și ministru de război. /<turc. serasker

seraschier m. 1. od. generalisimul oștirii turcești; 2. azi, ministru de răsboiu, în Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, și ASKER, oștire)].

SERASCHÍR s. m. v. seraschier.

SERASCHÍR s. m. v. seraschier.

SERASCHÍR s. m. v. seraschier.

saraschez[1] sm vz seraschier

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

saraschier sm vz seraschier

saraschieriu[1] sm vz seraschier

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sarascheriu LauraGellner

seraschér n. (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker [ser, cap, și ’asker, oaste]; ngr. sevaskéris, sîrb. serasker. V. ser-dar). Generalism turcesc odinioară; azĭ, ministru de războĭ turcesc. Serascher-pașă, ministru de războĭ. – Și săr-, -chier și -chiar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seraschiér (-chier) s. m., pl. seraschiéri

seraschiér s. m. (sil. -chier), pl. seraschiéri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

seraschiér (-ri), s. m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker.Sec. XVIII, înv.Der. serascherlic, s. n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: seraschier
seraschier substantiv masculin
  • silabație: -chier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seraschier
  • seraschierul
  • seraschieru‑
plural
  • seraschieri
  • seraschierii
genitiv-dativ singular
  • seraschier
  • seraschierului
plural
  • seraschieri
  • seraschierilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seraschir
  • seraschirul
  • seraschiru‑
plural
  • seraschiri
  • seraschirii
genitiv-dativ singular
  • seraschir
  • seraschirului
plural
  • seraschiri
  • seraschirilor
vocativ singular
plural
sarascher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saraschez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saraschier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)