SERASCHER s.m. (Mold., ȚR) Comandant suprem al armatei sau comandant militar al unei unități teritoriale turcești. A: Orînduindu împărățiia pre oștile turcești sarascheriu pe Sară Husain-Pașea. PSEUDO-COSTIN, 1^v-2^r. Au trimis serascheriul, pe Peta, carile mărgînd au prădat toată Sileziia. CANTEMIR, HR.; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 2^r, 12^r, 24^v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 71^r, 78^v, 145^r. B: Au pecetluit armazarurile care au scris turcește la pașa seraschieariul. IST. Ț.R. Dupe aceasta au făcut serascher mare cu carele împreună au rînduit si pre alt pașă. IM 1730, 410^v; cf. R. GRECEANU; IM 1730, 99^r, 205^v. Variante: sarascher(iu) (NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 1^v-2^r, 2^r, 12^r,24^v; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE), saraschieriu (N. COSTIN), serascheariu (IST. Ț.R.), serascher(iu) (M. COSTIN; IST. Ț.R.). Etimologie: tc. serasker. Vezi și serascherlîc.