2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÉRĂ, sere, s. f. Construcție specială cu acoperiș (și cu pereți) din sticlă sau din material plastic pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. – Din fr. serre.

SÉRĂ, sere, s. f. Construcție specială cu acoperiș (și cu pereți) din sticlă sau din material plastic pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. – Din fr. serre.

SÉRĂ, sere, s. f. Încăpere cu acoperiș și cu pereți de sticlă, în care sînt adăpostite și cultivate plante exotice și plante care nu suportă frigul. Ar fi nimerit să începeți a face mai multă mișcare, baremi prin seră, dacă nu prin parc. REBREANU, P. S. 115. Serele, ca niște palate de cleștar din povești în care alte neamuri [de flori] visează la temperaturi deosebite, scînteiază aprinse de soare. ANGHEL, PR. 114.

SÉRĂ s.f. Încăpere special amenajată care servește pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. [< fr. serre].

SÉRĂ s. f. încăpere special amenajată pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. (< fr. serre)

séră-combinát s. f. Seră mare cu caracter de combinat ◊ „Am intrat împreună într-o seră-combinat unde ne-a întâmpinat o căldură de 40 de grade.” Sc. 24 VI 63 p. 3 (din seră + combinat)

SÉRĂ ~e f. Construcție cu acoperiș și pereți de sticlă sau dintr-un material transparent, care servește pentru cultivarea plantelor pe timp rece. /<fr. serre

seră f. loc închis și acoperit unde, în timp de iarnă, se conservă plante din clime calde și cele ce voim a le păzi de frig: sânul meu albește ca un crin în sere BOL. (= fr. serre).

*séră f., pl. e (fr. serre, d. serrer, a strlnge, a ține închis). Loc închis cu geamurĭ și încălzit iarna p. a ținea plantele care nu pot suferĭ ĭarna noastră, ca lămîiĭ, portocaliĭ ș.a. Fig. Plantă de seră, persoană care nu poate trăĭ de cit cu marĭ îngrijirĭ, copil plăpînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

séră s. f., g.-d. art. sérei; pl. sére

séră s. f., g.-d. art. sérei; pl. sére


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

séră (-re), s. f. – Construcția pentru adăpostit plantele care nu suportă frigul. Fr. serre.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sera, -cin v. Serafim I 6, II 1.

Intrare: Sera
nume propriu (I3)
  • Sera
Intrare: seră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • se
  • sera
plural
  • sere
  • serele
genitiv-dativ singular
  • sere
  • serei
plural
  • sere
  • serelor
vocativ singular
plural