9 definiții pentru septentrion

SEPTENTRIÓN s. n. (Livr.) Nord, miazănoapte. [Pr.: -tri-on] – Din fr. septentrion.

SEPTENTRIÓN s. n. (Livr.) Nord, miazănoapte. [Pr.: -tri-on] – Din fr. septentrion.[1]

  1. Provine din limba latină septentrio(nes) care se compune din septem – „șapte” și triones – „boi de plug” și indica cele șapte stele (mai luminoase) din constelația Ursa Mică. Pin extensie desemnează nordul. — raduborza

septentrión (livr.) (-tri-on) s. n.

SEPTENTRIÓN s. v. miazănoapte, nord.

SEPTENTRIÓN s.n. (Rar) Nord. [Pron. -tri-on. / cf. fr. septentrion, lat. septentriones – constelația Carului mic].

SEPTENTRIÓN s. n. nord. (< fr. septentrion)

SEPTENTRIÓN n. livr. Punct cardinal situat în direcția stelei polare; nord. /<lat. septentrio, ~onis, fr. septentrion


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

septentrión s. n. (sil. -tri-on)

septentrion s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD.

Intrare: septentrion
septentrion substantiv neutru
  • silabație: -tri-on
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • septentrion
  • septentrionul
  • septentrionu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • septentrion
  • septentrionului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)