13 definiții pentru senzualism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme.

senzualism sn [At: BREZOIANU, Î. 134/1 / P: ~zu-a~ / S și: sensualism / Pl: ? / E: fr sensualisme] 1-2 (Spc) Senzualitate (1-2). 3 (Flz) Doctrină conform căreia senzația reprezintă singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume Si: (rar) senzorialism.

SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filozofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism. [Pr.: -zu-a-] – Din fr. sensualisme.

SENZUALÍSM s. n. 1. Doctrină filozofică, bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume. 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor; erotism.

SENZUALÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care consideră senzația ca principala sursă a cunoașterii. 2. Fel de a fi al celor înclinați spre plăceri trupești; senzualitate. [Pron. -zu-a-. / cf. fr. sensualisme, it. sensualismo].

SENZUALÍSM s. n. 1. concepție gnoseologică potrivit căreia senzația ar fi unica sursă a cunoașterii. 2. senzualitate. (< fr. sensualisme)

SENZUALÍSM n. 1) Concepție gnoseologică care consideră senzațiile ca principala sursă a cunoștințelor despre lume. 2) v. senzualItate. /<fr. sensualisme

sensualism n. 1. sistemă filozofică care rapoartă la simțuri origina tuturor ideilor noastre; 2. purtarea celor ce se dau la plăcerile simțurilor.

*sensualízm n. (d. sensual). O sistemă filosofică după care toate ideile provin din sensațiunĭ: sensualizmu a fost susținut de Condillac († 1780). Iubirea de plăceri sexuale. -Fals senz-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENZUALISM s. erotism, senzualitate, simțuri (pl.), (rar) sexualism, (înv.) simțualism, simțualitate. (O viață dominată de ~.)

Intrare: senzualism
  • silabație: sen-zu-a-lism info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senzualism
  • senzualismul
  • senzualismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • senzualism
  • senzualismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

senzualism

  • 1. Doctrină filosofică bazată pe recunoașterea senzației ca singura sursă a cunoștințelor noastre despre lume.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Înclinare spre plăcerile simțurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: erotism senzualitate

etimologie: