25 de definiții pentru sentiment simtiment sentement sintement sintiment (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENTIMÉNT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtimént s. n.] – Din fr. sentiment.

SENTIMÉNT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtimént s. n.] – Din fr. sentiment.

sentiment sn [At: PLEȘOIANU, T. I, 146/6 / V: (înv) ~tem~ (Pl: sentemente și sentementuri), simt~, sintem~, sin~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr sentiment, lat sentimentum] 1 Proces, stare, atitudine, manifestare afectivă specific umană, mai durabilă și mai complexă decât emoția, reprezentând reacția (pozitivă sau negativă) a individului față de alte ființe, față de obiecte și de fenomene sau față de sine însuși Si: simțire , simțământ , (înv) simțiciune (3), (îvr) sens (32). 2 (Fam; prt; îlav) Cu ~ Cu pasiune. 3 (Fam; prt; îlav) Fără ~ Cu indiferență Si: indiferent, rece. 4 Capacitate a individului de a simți, de a presimți, de a aprecia, de a înțelege ceva (pe cale instinctivă) Si: senzație (9). 5-7 (Pex; adesea în construcții cu verbul „a avea”) Opinie (sau impresie, convingere) rezultată în urma unei aprecieri subiective.

SENTIMÉNT, sentimente, s. n. 1. Atitudine emoțională a omului față de realitate; simțămînt. Un sentiment de adîncă evlavie... mă încovoia cucernic lîngă blîndul și cucernicul moșneag. GALACTION, O. I 92. Eu, Dafine, de șapte ani am în inimă numai un gînd, amorul; numai un sentiment, amorul. NEGRUZZI, S. III 438. Cercările poetice tipărite la 1839 sînt pline de sentiment patriotic. RUSSO, S. 153. ♦ Afecțiune. Avea pentru mine un sentiment de frate mai mare, dispus să ocrotească și să sprijine în mine ceea ce era comun în noi. SADOVEANU, E. 160. Păstram pentru ei un sentiment delicat. id. N. F. 144. El simte, cald, un sentiment de frate, Cu cel eliberat, cu cine-i rob. D. BOTEZ, F. S. 21. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. Sentimentul propriilor forțe.Sentimentul naturii apare în proza romînească o dată cu Alecu Russo. VIANU, A. P. 73. ♦ Credință, impresie intimă. [Oamenii din țara Oltului] niciodată nu sînt părăsiți de sentimentul că lumea, în nici o altă parte, n-ar putea fi mai frumoasă ca aici. BOGZA, C. O. 274. Avea sentimentul că Ana a intrat în viața lui intimă, că-l observă. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. – Variantă: (învechit) simtimént (BĂLCESCU, O. I 233, ALEXANDRESCU, M. 5) s. n.

SENTIMÉNT s.n. 1. Atitudine emoțională pe care omul o are față de realitate; simțire, simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultate de a simți, de a aprecia anumite lucruri; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă. [< fr. sentiment, it. sentimento].

SENTIMÉNT s. n. 1. proces afectiv mai durabil și mai complex decât emoția, exprimând atitudinea pe care omul o are față de realitate; simțire, simțământ. ◊ afecțiune. 2. credință, impresie intimă; convingere. (< fr. sentiment)

SENTIMÉNT ~e n. 1) Proces afectiv care reflectă atitudinea emoțională a omului față de realitate; simțământ. ~e nobile.~e pozitive sentimente care aduc satisfacție sufletească și care stimulează activitatea omului. ~e negative sentimente care tulbură spiritul și demoralizează. 2) Atitudine afectivă față de cineva sau față de ceva; simțământ. ~ de frate. 3) Convingere proprie; impresie intimă. /<fr. sentiment, lat. sentimentum

sentiment n. 1. rezultatul acțiunii de a simți: sentiment plăcut; 2. facultatea de a înțelege, de a aprecia printr’un fel de instinct natural: are mai mult sentiment decât raționament; 3. conștiință intimă: sentimentul datoriei; 4. mișcare sufletească, afecțiune, pasiune: sentimente generoase.

*sentimént n., pl. e (fr. sentiment, it. sentimento). Acțiunea de a simți, simțire, impresiune: un sentiment plăcut. Impresionabilitate, simt, facultatea de a simți (a înțelege, a aprecia) din instinct: a avea maĭ mult sentiment de cît raționament. Conștiință, simț: a avea sentimentu superioritățiĭ, datoriiĭ. Pasiune, simțire (ĭubire saŭ ură), opiniune: sentimente înalte, josnice, durabile; a-țĭ schimba sentimentele. – Fals simțimînt, pl. inte.

SIMTIMÉNT s. n. v. sentiment.

SIMTIMÉNT s. n. v. sentiment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sentimént s. n., pl. sentiménte

sentimént s. n., pl. sentiménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SENTIMÉNT s. 1. (livr.) afect. (Senzații și ~e.) 2. simțământ, simțire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simțire, (livr.) patos, (înv.) simț. (A cânta cu ~.) 4. simțământ, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzație. (Are ~ul că e inoportun.) 6. conștiință. (~ul datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credință, încredințare, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ul că așa se va întâmpla.)

SENTIMENT s. 1. (livr.) afect. (Senzații și ~e.) 2. simțămînt, simțire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simțire, (livr.) patos, (înv.) simț. (A cînta cu ~.) 4. simțămînt, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzație. (Are ~ că e inoportun.) 6. conștiință. (~ datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credință, încredințare, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întîmpla.)

Sentiment ≠ resentiment


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a dansa la sentiment expr. a dansa lipiți unul de altul.

a lua (pe cineva) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva).

arată toate definițiile

Intrare: sentiment
sentiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sentiment
  • sentimentul
  • sentimentu‑
plural
  • sentimente
  • sentimentele
genitiv-dativ singular
  • sentiment
  • sentimentului
plural
  • sentimente
  • sentimentelor
vocativ singular
plural
simtiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simtiment
  • simtimentul
  • simtimentu‑
plural
  • simtimente
  • simtimentele
genitiv-dativ singular
  • simtiment
  • simtimentului
plural
  • simtimente
  • simtimentelor
vocativ singular
plural
sentement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sintement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sintiment
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sentiment simtiment sentement sintement sintiment

  • 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: simțire simțământ 3 exemple
    exemple
    • Un sentiment de adîncă evlavie... mă încovoia cucernic lîngă blîndul și cucernicul moșneag. GALACTION, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • Eu, Dafine, de șapte ani am în inimă numai un gînd, amorul; numai un sentiment, amorul. NEGRUZZI, S. III 438.
      surse: DLRLC
    • Cercările poetice tipărite la 1839 sînt pline de sentiment patriotic. RUSSO, S. 153.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
      exemple
      • Avea pentru mine un sentiment de frate mai mare, dispus să ocrotească și să sprijine în mine ceea ce era comun în noi. SADOVEANU, E. 160.
        surse: DLRLC
      • Păstram pentru ei un sentiment delicat. SADOVEANU, N. F. 144.
        surse: DLRLC
      • El simte, cald, un sentiment de frate, Cu cel eliberat, cu cine-i rob. D. BOTEZ, F. S. 21.
        surse: DLRLC
  • 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cunoștință 2 exemple
    exemple
    • Sentimentul propriilor forțe.
      surse: DLRLC
    • Sentimentul naturii apare în proza romînească o dată cu Alecu Russo. VIANU, A. P. 73.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Credință, impresie intimă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: convingere 3 exemple
      exemple
      • [Oamenii din țara Oltului] niciodată nu sînt părăsiți de sentimentul că lumea, în nici o altă parte, n-ar putea fi mai frumoasă ca aici. BOGZA, C. O. 274.
        surse: DLRLC
      • Avea sentimentul că Ana a intrat în viața lui intimă, că-l observă. VLAHUȚĂ, O. A. III 79.
        surse: DLRLC
      • Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: