19 definiții pentru seminar semenar seminare seminarie seminariu seminarium siminar siminarie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMINÁR, seminare, s. n. 1. Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții fixează și adâncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolvenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică. 2. Școală de grad mediu pentru pregătirea preoților. [Pl. și: seminarii] – Din fr. séminaire, lat. seminarium.

seminar sn [At: MAIOR, I. B. 234/26 / V: (înv) ~e, ~ie, ~iu, ~ium, ~men~, siminarie, (reg) simin~ / Pl: ~ii și ~e, (înv) ~uri / E: lat seminarium, fr séminaire] 1 (Șîs ~ teologic) Școală de un grad mediu pentru pregătirea preoților. 2 (Pex; îas) Clădire în care își are sediul un seminar (1). 3 Totalitate a cadrelor didactice și a elevilor unui seminar (1). 4 (Rar) Facultate de teologie. 5 Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții, îndrumați de un cadru didactic și prin discuții, referate, lucrări practice etc., fixează și adâncesc cunoștințele predate la cursuri, se familiarizează cu tehnicile de studiu individual, cu metodologia cercetării științifice etc. 6 (Iuz; îs) ~ pedagogic Stagiu practic obligatoriu pentru studenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică. 7 (Îas) Liceu în care se desfășura un seminar (6). 8 Cerc de studii pe lângă o instituție sau o organizație de masă, care are drept scop ridicarea calificării profesionale a membrilor săi, pregătirea lor ideologică etc. 9 (Șîs ~ internațional) Reuniune (internațională) consacrată dezbaterii unei teme date și de mare actualitate. 10 (Arg) Închisoare.

SEMINÁR, seminarii, s. n. 1. Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții fixează și adâncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolvenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică. 2. Școală de grad mediu pentru pregătirea preoților. [Pl. și: seminare] – Din fr. séminaire, lat. seminarium. corectată

SEMINÁR, seminare și seminarii, s. n. 1. Formă de învățămînt prin care studenții adîncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor. ♦ (Uneori determinat prin «teoretic») Cerc de studii pe lîngă o organizație de masă sau pe lîngă o instituție, care are ca scop ridicarea calificării profesionale sau a nivelului ideologic al membrilor săi. 2. (În vechea organizare a învățămîntului) Instituție școlară de grad mediu, pentru pregătirea preoților. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care mai tîrziu are să-i popească. STANCU, D. 34. ◊ Seminar pedagogic = liceu în care își făceau pregătirea pedagogică studenții care voiau să intre în învățămînt.

SEMINÁR s.n. 1. Instituție de învățământ teologic unde se pregăteau în trecut viitorii preoți. 2. Formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. 3. Cerc de studii organizat pe lângă o organizație de masă sau o instituție pentru pregătirea membrilor săi. [Cf. lat. seminarium, fr. séminaire, rus. seminar].

SEMINÁR s. n. 1. (în unele țări) instituție de învățământ teologic. ♦ ~ pedagogic = instituție de învățământ pentru pregătirea cadrelor didactice. 2. formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. ♦ ~ internațional = reuniune internațională consacrată dezbaterii de către experți a unei teme de interes specific. 3. cerc de studii organizat pe lângă o organizație de partid, o organizație de masă sau o instituție, pentru pregătirea membrilor săi. (< fr. séminaire, lat. seminarium)

SEMINÁR ~e n. 1) Lecție practică în școala superioară, în cadrul căreia studenții își fixează și își aprofundează cunoștințele teoretice. 2) Cerc de studii în cadrul unei organizații obștești sau al unei instituții care urmărește perfecționarea calificării profesionale. 3): ~ teologic instituție de învățământ mediu pentru pregătirea preoților. [Pl. și seminarii] /<fr. séminaire, lat. seminarium

seminar n. 1. școală secundară pentru formarea tinerilor preoți; 2. elevii unui seminar; 3. școală practică: seminar pedagogic.

*seminár n., pl. e (lat. seminarium, pepinieră, d. semen, séminis, sămînță, seminare, a semăna. V. semăn 1, diseminez). Liceŭ teologic, școală secundară p. viitoriĭ preutĭ. Ședințe de învațămînt practic pe care un profesor universitar le ține cu studențiĭ (la litere, drept) învățîndu-ĭ cum să lucreze. Eleviĭ unuĭ seminar: tot seminaru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!seminár s. n., pl. semináre

seminár s. n., pl. seminárii/semináre

Intrare: seminar
seminar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '09, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seminar
  • seminarul
  • seminaru‑
plural
  • seminare
  • seminarele
genitiv-dativ singular
  • seminar
  • seminarului
plural
  • seminare
  • seminarelor
vocativ singular
plural
seminar2 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seminar
  • seminarul
  • seminaru‑
plural
  • seminarii
  • seminariile
genitiv-dativ singular
  • seminar
  • seminarului
plural
  • seminarii
  • seminariilor
vocativ singular
plural
semenar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seminare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seminarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seminariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seminarium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siminar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siminarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

seminar semenar seminare seminarie seminariu seminarium siminar siminarie

  • 1. Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții fixează și adâncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. (Uneori determinat prin «teoretic») Cerc de studii pe lângă o organizație de masă sau pe lângă o instituție, care are ca scop ridicarea calificării profesionale sau a nivelului ideologic al membrilor săi.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolvenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.3. Seminar internațional = reuniune internațională consacrată dezbaterii de către experți a unei teme de interes specific.
      surse: MDN '00
  • 2. Școală de grad mediu pentru pregătirea preoților.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Popa are și el doi băieți la seminar, pe care mai tîrziu are să-i popească. STANCU, D. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: