8 definiții pentru semințenie sămințenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMINȚÉNIE, semințenii, s. f. (Înv.) Seminție, neam. – Sămânță + suf. -enie.

SEMINȚÉNIE, semințenii, s. f. (Înv.) Seminție, neam. – Sămânță + suf. -enie.

semințenie sf [At: (a. 1747) URICARIUL, III, 282 / V: (înv) săm~ / Pl: ~ii / E: sămânță + -enie] 1 (Înv) Descendent . 2 (Îrg) Seminție (4).

SEMINȚÉNIE, semințenii, s. f. (Învechit și popular) Neam; seminție. O semințenie de oameni... spun că se trag din satul Săndenii din Transilvania. ȘEZ. IV 16.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semințénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. semințénia (-ni-a), g.-d. art. semințéniei; pl. semințénii, art. semințéniile (-ni-i-)

semințénie s. f. (sil. -ni-e), art. semințénia (sil. -ni-a), g.-d. art. semințéniei; pl. semințénii, art. semințéniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMINȚÉNIE s. v. coborâtor, descendent, familie, neam, odraslă, progenitură, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar.

semințenie s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NEAM. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

Intrare: semințenie
semințenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semințenie
  • semințenia
plural
  • semințenii
  • semințeniile
genitiv-dativ singular
  • semințenii
  • semințeniei
plural
  • semințenii
  • semințeniilor
vocativ singular
plural
sămințenie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

semințenie sămințenie

etimologie:

  • Sămânță + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09