11 definiții pentru semiconsoană
SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă. – Din fr. semi-consonne.
SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Semivocală. «I» în cuvîntul «iapă» și «u» în cuvîntul «tablou» sînt semiconsoane.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
semiconsoánă s. f., g.-d. art. semiconsoánei; pl. semiconsoáne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
semiconsoánă s. f., pl. semiconsoáne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMICONSOÁNĂ s. v. semivocală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SEMICONSOÁNĂ ~e f. Sunet intermediar între consoană și vocală; semivocală. /<fr. semi-consonne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
SEMICONSOANĂ s. (FON.) semivocală, (rar) semiconsonantă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEMICONSOÁNĂ s. f. (cf. fr. semi-consonne): v. semivocálă.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | semiconsoană | semiconsoana |
| plural | semiconsoane | semiconsoanele | |
| genitiv-dativ | singular | semiconsoane | semiconsoanei |
| plural | semiconsoane | semiconsoanelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||