11 definiții pentru semiconsoană

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă. – Din fr. semi-consonne.

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne.

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Semivocală. «I» în cuvîntul «iapă» și «u» în cuvîntul «tablou» sînt semiconsoane.

semiconsoánă s. f., g.-d. art. semiconsoánei; pl. semiconsoáne

SEMICONSOÁNĂ s. v. semivocală.

SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne].

SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne)

SEMICONSOÁNĂ ~e f. Sunet intermediar între consoană și vocală; semivocală. /<fr. semi-consonne


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

semiconsoánă s. f., pl. semiconsoáne

SEMICONSOA s. (FON.) semivocală, (rar) semiconsonantă.

SEMICONSOÁNĂ s. f. (cf. fr. semi-consonne): v. semivocálă.

Intrare: semiconsoană
semiconsoană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semiconsoa
  • semiconsoana
plural
  • semiconsoane
  • semiconsoanele
genitiv-dativ singular
  • semiconsoane
  • semiconsoanei
plural
  • semiconsoane
  • semiconsoanelor
vocativ singular
plural