selenologie sfs [At: DLR ms / E: eg selenology] (Rar) Selenografie.

SELENOLOGIE s.f. Parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. [Gen. -iei. / < fr. sélénologie, cf. gr. selene – Lună, logos – știință].

SELENOLOGIE s. f. parte a astronomiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp. (< fr. sélénologie)

SELENOLOGIE f. Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul structurii și compoziției chimico-mineralogice a Lunii. /<engl. selenology

selenologie s. f., art. selenologia, g.-d. art. selenologiei

SELENOLOGIE s. v. selenografie.

selenologie s. v. SELENOGRAFIE.

SELENO- „lună, semilună”. ◊ gr. selene „lună” > fr. séléno-, engl. id., germ. id. > rom. seleno-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe în formă de falcă; ~dezie (v. -dezie), s. f., disciplină care studiază forma și dimensiunile lunii; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în selenografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază descriptiv luna sub aspectul elementelor naturale, al structurii sau al proceselor fizice; ~id (v. -id), adj., (despre organe vegetale) în formă de semilună; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în selenologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp; ~stat (v. -stat), s. n., instrument care permite observarea automată a lunii, fără să se deplaseze luneta; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care prezintă mișcări de curbare sub influența razelor de lună.