selenografie sfs [At: AMFILOHIE, G. F. 8^V/8 / V: (înv) selin~ / E: fr sélénographie] Ramură a astronomiei care studiază luna sub aspectul elementelor naturale, al structurii, al proceselor fizice etc. Si: (rar) selenologie.

SELENOGRAFÍE s. f. Parte a astronomiei care se ocupă cu studiul lunii.

SELENOGRAFÍE s.f. Parte a astronomiei care studiază descriptiv Luna sub aspectul elementelor naturale, structurii, proceselor fizice etc. [Gen. -iei. / < fr. sélénographie, cf. gr. selene – Lună, graphein – a descrie].

SELENOGRAFÍE s. f. știință care studiază Luna sub aspectul elementelor naturale, a structurii, proceselor fizice etc. (< fr. sélénographie)

SELENOGRAFÍE f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea suprafeței Lunii. [G.-D. selenografiei; Sil. -no-gra-] /<fr. sélénographie

selinografie sf vz selenografie

selenografíe (-no-gra-) s. f., art. selenografía, g.-d. selenografíi, art. selenografíei

selenografíe s. f. (sil. -gra-), art. selenografía, g.-d. selenografíi, art. selenografíei

SELENOGRAFÍE s. (ASTRON.) (rar) selenologie.

SELENOGRAFIE s. (ASTRON.) (rar) selenologie.

SELENO- „lună, semilună”. ◊ gr. selene „lună” > fr. séléno-, engl. id., germ. id. > rom. seleno-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe în formă de falcă; ~dezie (v. -dezie), s. f., disciplină care studiază forma și dimensiunile lunii; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în selenografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază descriptiv luna sub aspectul elementelor naturale, al structurii sau al proceselor fizice; ~id (v. -id), adj., (despre organe vegetale) în formă de semilună; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în selenologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția ei în timp; ~stat (v. -stat), s. n., instrument care permite observarea automată a lunii, fără să se deplaseze luneta; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care prezintă mișcări de curbare sub influența razelor de lună.