seis sm vz seiz

SEIȘ, seișuri, s. n. Pendulare ritmică a apei lacurilor, cu o perioadă variată, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice căzute într-o porțiune a bazinului lacustru. [Pl. și: (f.) seișe] – Din fr. seiche.

SEIZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la Curtea domnească). – Din tc. seyis.

seid sm vz seiz

seiș sn vz seișă

seișă sf [At: LTR² / V: (rar) seiș (Pl: seișuri) sn / Pl: ~șe / E: fr seiche] (Mpl) Pendulare ritmică de durată variabilă a apei unui lac sau a unei mări închise, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului puternic, averselor locale intense, cutremurelor etc.

seiz sm [At: LET. III, 317/15 / V: (înv) ~id, ~is / Pl: ~i / E: tc seyis] (În țările române) Persoană (subordonată comisului) care era însărcinată cu îngrijirea cailor domnești sau boierești.

seiz-bașa sm [At: LET. III, 317/15 / V: ~-baș, saiz-baș, saiz-~ / Pl: ? / E: tc sayis bași, sayis bașe] Șef al seizilor.

SEIȘE s. f. pl. Pendulări ritmice ale apei lacurilor, cu o perioadă variată, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice căzute într-o porțiune a bazinului lacustru. – Din fr. seiche.

SEIZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la curtea domnească). – Din tc. seyis.

SEIZ, seizi, s. m. (Învechit) Rîndaș, grăjdar (la curtea domnitorului). [În Țara Romînească, robii negri] slujeau ca seizi la boierii romîni. ODOBESCU, S. I 405. Opt seizi duceau de frîu opt cai acoperiți cu șele prețioase. BĂLCESCU, O. II 251.

SEIȘĂ s.f. Variație a nivelului apei unui lac sau unei mări aproape de țărm, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vîntului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche].

SEIȘĂ s. f. mișcare oscilatorie verticală a apei unui lac sau a unei mări aproape de țărm, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

seiz m. rândaș domnesc: opt seizi duceau de frâu opt cai împodobiți BĂLC. [Turc. SEYIS].

seiz m., pl. zĭ (turc. [d. ar.] saĭis, pop. reĭis, grăjdar. V. saxana). Vechĭ. Grăjdar, îngrijitor de caĭ.

seiș s. n., pl. seișuri

seiz s. m., pl. seizi

seiș s. n., pl. seișuri

seiz s. m., pl. seizi

seișă s. f. (sil. se-i-), pl. seișe

seiz s. m., pl. seizi

seid (-izi), s. m. – Rîndaș. – Mr. seid, seiz. Tc. sayid (Roesler 602; Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σειζης, bg., sb. seiz, fr. séide.