2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

seis sm vz seiz

SEÍȘ, seișuri, s. n. Pendulare ritmică a apei lacurilor, cu o perioadă variată, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice căzute într-o porțiune a bazinului lacustru. [Pl. și: (f.) seișe] – Din fr. seiche.

SEÍZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la Curtea domnească). – Din tc. seyis.

seișă sf [At: LTR2 / V: (rar) seiș (Pl: seișuri) sn / Pl: ~șe / E: fr seiche] (Mpl) Pendulare ritmică de durată variabilă a apei unui lac sau a unei mări închise, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului puternic, averselor locale intense, cutremurelor etc.

seiz sm [At: LET. III, 317/15 / V: (înv) ~id, ~is / Pl: ~i / E: tc seyis] (În țările române) Persoană (subordonată comisului) care era însărcinată cu îngrijirea cailor domnești sau boierești.

seiz-bașa sm [At: LET. III, 317/15 / V: ~-baș, saiz-baș, saiz-~ / Pl: ? / E: tc sayis bași, sayis bașe] Șef al seizilor.

SEÍȘE s. f. pl. Pendulări ritmice ale apei lacurilor, cu o perioadă variată, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice căzute într-o porțiune a bazinului lacustru. – Din fr. seiche.

SEÍZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la curtea domnească). – Din tc. seyis.

SEÍZ, seizi, s. m. (Învechit) Rîndaș, grăjdar (la curtea domnitorului). [În Țara Romînească, robii negri] slujeau ca seizi la boierii romîni. ODOBESCU, S. I 405. Opt seizi duceau de frîu opt cai acoperiți cu șele prețioase. BĂLCESCU, O. II 251.

SEÍȘĂ s.f. Variație a nivelului apei unui lac sau unei mări aproape de țărm, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice. [Pron. se-i-. / < fr. seiche].

SEÍȘĂ s. f. mișcare oscilatorie verticală a apei unui lac sau a unei mări aproape de țărm, datorită schimbărilor bruște ale presiunii atmosferice, vântului sau unei ploi puternice. (< fr. seiche)

seiz m. rândaș domnesc: opt seizi duceau de frâu opt cai împodobiți BĂLC. [Turc. SEYIS].

seiz m., pl. (turc. [d. ar.] saĭis, pop. reĭis, grăjdar. V. saxana). Vechĭ. Grăjdar, îngrijitor de caĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seíș s. n., pl. seíșuri

seíșă s. f. (sil. se-i-), pl. seíșe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

seíd (-ízi), s. m. – Rîndaș. – Mr. seid, seiz. Tc. sayid (Roesler 602; Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σειζης, bg., sb. seiz, fr. séide.

Intrare: seișă
  • silabație: se-i-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seișă
  • seișa
plural
  • seișe
  • seișele
genitiv-dativ singular
  • seișe
  • seișei
plural
  • seișe
  • seișelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seiș
  • seișul
  • seișu‑
plural
  • seișuri
  • seișurile
genitiv-dativ singular
  • seiș
  • seișului
plural
  • seișuri
  • seișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: seiz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seiz
  • seizul
  • seizu‑
plural
  • seizi
  • seizii
genitiv-dativ singular
  • seiz
  • seizului
plural
  • seizi
  • seizilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seid
  • seidul
  • seidu‑
plural
  • seizi
  • seizii
genitiv-dativ singular
  • seid
  • seidului
plural
  • seizi
  • seizilor
vocativ singular
plural
seis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)