12 definiții pentru seiz seid seis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEÍZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la Curtea domnească). – Din tc. seyis.

seiz sm [At: LET. III, 317/15 / V: (înv) ~id, ~is / Pl: ~i / E: tc seyis] (În țările române) Persoană (subordonată comisului) care era însărcinată cu îngrijirea cailor domnești sau boierești.

SEÍZ, seizi, s. m. (Înv.) Rândaș, grăjdar (la curtea domnească). – Din tc. seyis.

SEÍZ, seizi, s. m. (Învechit) Rîndaș, grăjdar (la curtea domnitorului). [În Țara Romînească, robii negri] slujeau ca seizi la boierii romîni. ODOBESCU, S. I 405. Opt seizi duceau de frîu opt cai acoperiți cu șele prețioase. BĂLCESCU, O. II 251.

seiz m. rândaș domnesc: opt seizi duceau de frâu opt cai împodobiți BĂLC. [Turc. SEYIS].

seiz m., pl. (turc. [d. ar.] saĭis, pop. reĭis, grăjdar. V. saxana). Vechĭ. Grăjdar, îngrijitor de caĭ.

seiz-bașa sm [At: LET. III, 317/15 / V: ~-baș, saiz-baș, saiz-~ / Pl: ? / E: tc sayis bași, sayis bașe] Șef al seizilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

seíd (-ízi), s. m. – Rîndaș. – Mr. seid, seiz. Tc. sayid (Roesler 602; Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σειζης, bg., sb. seiz, fr. séide.

Intrare: seiz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seiz
  • seizul
  • seizu‑
plural
  • seizi
  • seizii
genitiv-dativ singular
  • seiz
  • seizului
plural
  • seizi
  • seizilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M5)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seid
  • seidul
  • seidu‑
plural
  • seizi
  • seizii
genitiv-dativ singular
  • seid
  • seidului
plural
  • seizi
  • seizilor
vocativ singular
plural
seis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)