17 definiții pentru seif safe safeu sef

SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s. n.] – Din engl. safe.

SÉIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează, de obicei într-o instituție bancară, bani, hârtii și obiecte de valoare; casă de bani. ♦ Încăpere specială, bine asigurată (la arhive sau la biblioteci publice), în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. [Var.: safé, saféu, sef s. n.] – Din engl. safe.

SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează (de obicei într-o instituție bancară) bani, hîrtii și obiecte de valoare; casă de bani. (Atestat în forma sef) Filioreanu asfixiase cu depozite sefurile unei bănci bine garantate. BASSARABESCU, S. N. 176. ♦ Încăpere specială (la arhive, biblioteci publice) în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. – Variante: sef (sub influența ortografiei engleze și franceze), saféu, safé s. n.

seif [pron. seif] s. n., pl. séifuri

SEIF s. casă de bani.[1]

  1. Var. safe, safeu, sef (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

SEIF s.n. Casă de bani. ♦ Încăpere bine asigurată folosită pentru păstrarea banilor, a hârtiilor și a obiectelor de valoare. [Pron. seif, var. safe, safeu, sef s.n. / < engl. safe].

SEIF s. n. casă de bani. ◊ încăpere bine asigurată, pentru păstrarea banilor, a hârtiilor și a obiectelor de valoare. (< engl. safe)

SEIF ~uri n. 1) Dulap sau ladă specială în care se păstrează bani, hârtii de valoare, documente, obiecte de preț; casă. 2) Încăpere, special amenajată, în care se află asemenea dulapuri. [Monosilabic] /<engl. safe[1]

  1. Var. safe, safeu, sef (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

SAFÉ s. n. v. seif.

SAFÉU s. n. v. seif.

SEF s. n. v. seif.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

seif s. n., pl. séifuri[1]

  1. Var. safe, safeu, sef (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

safé! interj. s-a făcut!, e-n regulă!

Intrare: seif
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seif
  • seiful
  • seifu‑
plural
  • seifuri
  • seifurile
genitiv-dativ singular
  • seif
  • seifului
plural
  • seifuri
  • seifurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • safe
  • safeul
  • safeu‑
plural
  • safeuri
  • safeurile
genitiv-dativ singular
  • safe
  • safeului
plural
  • safeuri
  • safeurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • safeu
  • safeul
  • safeu‑
plural
  • safeuri
  • safeurile
genitiv-dativ singular
  • safeu
  • safeului
plural
  • safeuri
  • safeurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sef
  • seful
  • sefu‑
plural
  • sefuri
  • sefurile
genitiv-dativ singular
  • sef
  • sefului
plural
  • sefuri
  • sefurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)