SEIF, seifuri, s. n. Dulap sau ladă de fier în care se păstrează (de obicei într-o instituție bancară) bani, hîrtii și obiecte de valoare; casă de bani. (Atestat în forma sef) Filioreanu asfixiase cu depozite sefurile unei bănci bine garantate. BASSARABESCU, S. N. 176. ♦ Încăpere specială (la arhive, biblioteci publice) în care se păstrează manuscrise, documente și alte obiecte de valoare. – Variante: sef (sub influența ortografiei engleze și franceze), safeu, safe s. n.