2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEGREGÁRE, segregări, s. f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregație. ♦ Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (Constr.) Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită. 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate. 5. Segregație rasială. – V. segrega.

SEGREGÁRE, segregări, s. f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregație. ♦ Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (Constr.) Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită. 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate. 5. Segregație rasială. – V. segrega.

segregare sf [At: CĂLINESCU, C. O. 234 / Pl: ~gări / E: segrega] 1 (Rar) Separare (1). 2 (Blg; spc) Izolare a unui grup de indivizi sau a unei populații de restul speciei. 3 (Rar; spc) Segregație rasială. 4 (Blg; spc) Separare în timpul diviziunii a genelor alele ale unui organism heterozigot și formare a unor indivizi cu caractere distincte. 5 (Blg; spc) Separare a caracterelor materne și paterne în a doua generație hibridă. 6 (Mtg; spc) Separare sau repartizare neuniformă a componenților unui aliaj, produsă în timpul solidificării din cauza diferenței dintre punctele de topire. 7 Operație de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 8 Proces de izolare a minereurilor din masa rocilor înconjurătoare. 9 (Cns; spc) Separare în straturi de consistență diferită a materialelor granulare din beton sau din mortar în timpul depozitării sau transportării acestora Si: segregație (5).

SEGREGÁRE, segregări, s. f. 1. Faptul de a (se) segrega; fenomen de separare sau de repartiție neuniformă, la solidificare, a elementelor dintr-un aliaj; segregație. ♦ Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. Fenomen în hibridarea sexuată a plantelor, constînd în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate.

SEGREGÁRE s.f. Acțiunea de a se segrega și rezultatul ei; segregație. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredității materne de cea paternă în celule diferențiate. ♦ Segregație rasială. [< segrega].

SEGREGÁRE s. f. 1. izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite. 2. separare neomogenă a componenților unui aliaj în timpul solidificării. 3. (biol.) separare a perechilor în gene alele omoloage ale unui organism heterozigot, în meioză, când apar indivizi cu caractere distincte. ♦ separare a eredității materne de cea paternă în a doua generație hibridă. ♦ segregație. (< segrega)

SEGREGÁRE ~ări f. 1) v. A SEGREGA și A SE SEGREGA. 2) biol. Fenomen de separare a caracterelor materne de cele paterne în procesul hibridizării plantelor. /v. a (se) segrega

SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.

SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.

segrega [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 33/19 / Pzi: segreg / E: lat segregare, it segregare] 1 vt (Rar) A separa (1). 2 vr (Blg; spc; d. genele alele ale unui organism heterozigot) A se separa în timpul diviziunii, formând indivizi cu caractere distincte. 3 vi (Mtg; d. componenții unui aliaj) A se separa sau a se repartiza neuniform în timpul solidificării, datorită diferenței dintre punctele de topire. 4 vr (Cns; spc; d. materialele granuloase din betonul sau din mortarul depozitat sau transportat) A se separa în straturi de consistență diferită.

SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A produce segregații. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa.

SEGREGÁ vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].

SEGREGÁ vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)

A SEGREGÁ segrég tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-] /<lat. segregare, it. segregare

A SE SEGREGÁ pers. 3 se segrégă intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanțe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

segregare (desp. se-gre-) s. f., g.-d. art. segregării; pl. segregări

segregare (se-gre-) s. f., g.-d. art. segregării; pl. segregări

segregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. segregării; pl. segregări

segrega (a ~) (desp. se-gre-) vb., ind. prez. 3 segre, imperf. 3 pl. segregau; conj. prez. 3 să segrege

segrega (a ~) (se-gre-) vb., ind. prez. 3 segre

segregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. segrég, 3 sg. și pl. segrégă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEGREGÁRE s. v. despărțire, izolare, separare, separație.

segregare s. v. DESPĂRȚIRE. IZOLARE. SEPARARE. SEPARAȚIE.

SEGREGÁ vb. v. despărți, izola, separa.

segrega vb. v. DESPĂRȚI. IZOLA. SEPARA.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SEGREGÁRE (< segrega) s. f. 1. (BIOL.) Fenomen prin care genele alele ale unui organism heterozigot se separă în cursul meiozei, astfel că în gameții rezultați se păstrează doar unul din cromozomii omologi, dând naștere la descendenți cu caractere distincte. ♦ Separare a caracterelor materne și paterne în a doua generație hibridă (a doua lege a lui Mendel). 2. (TEHN.) Separare în straturi de consistență diferită a materialelor granulare din beton sau mortar în timpul depozitării sau transportării acestora. 3. (METAL.) Separare sau repartizare neuniformă a componenților unui aliaj, produsă în timpul solidificării. ♦ Operație de afinare a unor metale, care constă în răcirea selectivă în cursul căreia, la solidificare, anumite impurități se concentrează în faza topită și sunt înlăturate. 4. (SOCIOL.) Procese sociale în urma cărora anumiți indivizi sau grupuri sociale sunt ținuți la distanță, interacționând puțin sau deloc. S. rasială = politică de discriminare constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări. V. discriminare, apartheid.

Intrare: segregare
segregare substantiv feminin
  • silabație: se-gre- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • segregare
  • segregarea
plural
  • segregări
  • segregările
genitiv-dativ singular
  • segregări
  • segregării
plural
  • segregări
  • segregărilor
vocativ singular
plural
Intrare: segrega
  • silabație: se-gre-ga info
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • segrega
  • segregare
  • segregat
  • segregatu‑
  • segregând
  • segregându‑
singular plural
  • segre
  • segregați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • segreg
(să)
  • segreg
  • segregam
  • segregai
  • segregasem
a II-a (tu)
  • segregi
(să)
  • segregi
  • segregai
  • segregași
  • segregaseși
a III-a (el, ea)
  • segre
(să)
  • segrege
  • segrega
  • segregă
  • segregase
plural I (noi)
  • segregăm
(să)
  • segregăm
  • segregam
  • segregarăm
  • segregaserăm
  • segregasem
a II-a (voi)
  • segregați
(să)
  • segregați
  • segregați
  • segregarăți
  • segregaserăți
  • segregaseți
a III-a (ei, ele)
  • segre
(să)
  • segrege
  • segregau
  • segrega
  • segregaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

segregare, segregărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) segrega. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: segregație
    • 1.1. Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. construcții Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită. DEX '09 DEX '98
  • 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor, constând în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 5. biologie Separare a perechilor în gene alele omoloage ale unui organism heterozigot, în meioză, când apar indivizi cu caractere distincte. MDN '00
    • 5.1. Separare a eredității materne de cea paternă în a doua generație hibridă. MDN '00
  • 6. Segregație rasială. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi segrega DEX '09 DEX '98 DN

segrega, segregverb

  • 1. intranzitiv (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv (Despre componenții unui material) A se separa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.