2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc.; (persoană) fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.

seducător, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~ct~ smf, a, ~ctoriu, ~ctorie a / Pl: ~i, ~oare / E: seduce + -ător, fr séducteur] 1 smf Persoană care atrage pe cineva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc. (determinându-l să greșească) Si: (asr) momitor, (înv) aromitor, balamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, prilesteț. 2 smf Persoană care induce în eroare, abuzând de buna-credință a cuiva Si: amăgitor, înșelător, aromitor, balamut, celuitor, înceluitor, prilăstitor, prilesteț. 3 smf (Spc) Persoană care abuzează de buna-credință a cuiva prin promisiuni mincinoase, făcute în scopul de a obține acceptarea de a avea raporturi sexuale Si: ademenitor, înșelător, (înv) celuitor, înceluitor. 4 sm (Jur) Bărbat care comite infracțiunea de a determina o minoră, prin promisiuni mincinoase de căsătorie, să aibă raporturi sexuale cu el Si: corupător. 5 a (D. oameni sau d. acțiunile, manifestările etc. lor) Care exercită o influență covârșitoare Si: ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. 6 a Care produce o impresie favorabilă puternică, o stare de bucurie, de mulțumire, de satisfacție, de entuziasm etc. Si: captivant, cuceritor, fascinant, fermecător, încântător, răpitor, savuros, șarmant, (rar) fascinator, subjugator, (nob) seductiv.

SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.

SEDUCĂTÓR2, -OÁRE, seducători, -oare, adj. 1. Care seduce, încîntă, captivează; fermecător, încîntător, captivant. Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. ◊ (Adverbial) Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU. B. F. 162. 2. Care exercită o atracție, o tentație (vinovată); ademenitor, ispititor. V. corupător.

SEDUCĂTÓR1, seducători, s. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le cu promisiuni înșelătoare. Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule, a unui seducător primejdios. SEBASTIAN, T. 360. Îi venea să alerge să-l prindă de piept pe mizerabilul seducător, să-l pălmuiască, să-i desfigureze chipul acela frumos, înșelător, care făcuse atîtea victime nenorocite. BART, E. 217. Urmăream, precum știi, pe soția mea și pe seducătorul ei. SLAVICI, O. I 385.

SEDUCĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care seduce; fermecător, încântător. ♦ Ademenitor; înșelător. [Cf. fr. séducteur].

SEDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant. ◊ ademenitor; înșelător. II. s. m. bărbat care săvârșește o seducție. (< seduce + -ător)

SEDUCĂTÓR2 ~i m. Bărbat care seduce. /a seduce + suf. ~ător

SEDUCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care seduce; în stare să seducă. /a seduce + suf. ~ător

seducător a. care seduce, farmecă: maniere seducătoare. ║ m. cel ce seduce, care induce în eroare.

*seducătór, -oáre adj. Care seduce: maniere seducătoare. Subst. Un seducător.

seductor, ~oare smf, a vz seducător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

seducător adj. m., s. m., pl. seducători; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoare

seducător adj. m., s. m., pl. seducători; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoare

seducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; f. sg. și pl. seducătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEDUCĂTÓR adj., s. 1. adj. v. încântător. 2. adj. v. ademenitor. 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) apetisant, lipicios. (O femeie ~oare.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de minore.)

SEDUCĂTOR adj., s. 1. adj. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. (O perspectivă ~.) 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Seducător ≠ repugnant, repulsiv, respingător, scârbos

Intrare: seducător (adj.)
seducător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seducător
  • seducătorul
  • seducătoru‑
  • seducătoare
  • seducătoarea
plural
  • seducători
  • seducătorii
  • seducătoare
  • seducătoarele
genitiv-dativ singular
  • seducător
  • seducătorului
  • seducătoare
  • seducătoarei
plural
  • seducători
  • seducătorilor
  • seducătoare
  • seducătoarelor
vocativ singular
plural
seductoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: seducător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seducător
  • seducătorul
  • seducătoru‑
plural
  • seducători
  • seducătorii
genitiv-dativ singular
  • seducător
  • seducătorului
plural
  • seducători
  • seducătorilor
vocativ singular
  • seducătorule
plural
  • seducătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seducător, seducătoareadjectiv

  • 1. Care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. DLRLC
    • format_quote Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU. B. F. 162. DLRLC
  • 2. Care exercită o atracție, o tentație (vinovată). DLRLC DN
etimologie:
  • Seduce + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 MDN '00

seducător, seducătorisubstantiv masculin
seducătoare, seducătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc.; persoană fermecătoare, încântătoare. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. DLRLC
    • format_quote Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU. B. F. 162. DLRLC
  • 2. substantiv masculin Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare. DEX '09 DLRLC MDN '00
    • format_quote Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule, a unui seducător primejdios. SEBASTIAN, T. 360. DLRLC
    • format_quote Îi venea să alerge să-l prindă de piept pe mizerabilul seducător, să-l pălmuiască, să-i desfigureze chipul acela frumos, înșelător, care făcuse atîtea victime nenorocite. BART, E. 217. DLRLC
    • format_quote Urmăream, precum știi, pe soția mea și pe seducătorul ei. SLAVICI, O. I 385. DLRLC
etimologie:
  • Seduce + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.