căutare avansată
13 definiții pentru „sediu”   declinări

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU, sedii, s. n. Loc (în special clădire) unde-și are administrația și unde-și desfășoară activitatea o instituție sau o organizație de masă. V. reședință. Cînd văzu că fetele se întorc spre casă, porni și el către sediul organizației de partid. DUMITRIU, N. 193. Cunoștea sediul organizației, căci era așezat în mijlocul satului. MIHALE, O. 225. ♦ Fig. Centru, focar. Poate că în acea singură clipă [a morții] e concentrată toată sensibilitatea, în creier fiind chiar sediul vieții. BART, S. m. 78.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sédiu [diu pron. diu] s. n., art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (-di-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sédiu s. n. [-diu pron. -diu], art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (sil. -di-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s. 1. v. reședință. 2. v. local.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s. v. centru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s.n. Loc, clădire unde funcționează de obicei o instituție publică sau o organizație de masă. ♦ (Fig.) Centru, focar. [Pron. -diu. / < it. sedio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU s. n. 1. loc, clădire unde își desfășoară activitatea o instituție, o organizație etc. 2. (fig.) centru, focar. (< it. sedio, lat. sedium)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉDIU ~i n. 1) Loc unde își desfășoară activitatea o organizație sau o instituție. 2) fig. Centru de conducere și de propagare a unor idei și influențe; focar. [Sil. se-diu] /<lat. sedium, it. sedio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sediu n. locul unde rezidă un tribunal, un guvern, o administrațiune.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*sédiŭ n. (format după a-sediŭ; fr. siege, it. seggio, din răd. sed, ca și șed, ședință, rezidență). Rezidentă, scaun, domiciliŭ, locu obișnuit de adunare al uneĭ societățĭ, al unuĭ tribunal, al unuĭ guvern ș.a. Fig. Centru: sediu holereĭ e în India, creĭeru e sediu cugetăriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

SEDIU DE POLIȚIE bază, curcănărie, polente, presă, Presa Mare.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink