16 definiții pentru sediu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.

SÉDIU, sedii, s. n. Clădire sau loc unde își are administrația și unde își desfășoară activitatea o instituție sau o organizație. ♦ Fig. Centru, focar. Sediul reflexelor. – Din it. sedio.

SÉDIU, sedii, s. n. Loc (în special clădire) unde-și are administrația și unde-și desfășoară activitatea o instituție sau o organizație de masă. V. reședință. Cînd văzu că fetele se întorc spre casă, porni și el către sediul organizației de partid. DUMITRIU, N. 193. Cunoștea sediul organizației, căci era așezat în mijlocul satului. MIHALE, O. 225. ♦ Fig. Centru, focar. Poate că în acea singură clipă [a morții] e concentrată toată sensibilitatea, în creier fiind chiar sediul vieții. BART, S. M. 78.

SÉDIU s.n. Loc, clădire unde funcționează de obicei o instituție publică sau o organizație de masă. ♦ (Fig.) Centru, focar. [Pron. -diu. / < it. sedio].

SÉDIU s. n. 1. loc, clădire unde își desfășoară activitatea o instituție, o organizație etc. 2. (fig.) centru, focar. (< it. sedio, lat. sedium)

SÉDIU ~i n. 1) Loc unde își desfășoară activitatea o organizație sau o instituție. 2) fig. Centru de conducere și de propagare a unor idei și influențe; focar. [Sil. se-diu] /<lat. sedium, it. sedio

sediu n. locul unde rezidă un tribunal, un guvern, o administrațiune.

*sédiŭ n. (format după a-sediŭ; fr. siege, it. seggio, din răd. sed, ca și șed, ședință, rezidență). Rezidentă, scaun, domiciliŭ, locu obișnuit de adunare al uneĭ societățĭ, al unuĭ tribunal, al unuĭ guvern ș.a. Fig. Centru: sediu holereĭ e în India, creĭeru e sediu cugetăriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sédiu [diu pron. diu] s. n., art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (-di-i-)

sédiu s. n. [-diu pron. -diu], art. sédiul; pl. sédii, art. sédiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÉDIU s. 1. v. reședință. 2. v. local.

SEDIU s. 1. reședință, (astăzi rar) rezidență, (înv.) sălaș, ședere, șezămînt, (rusism înv.) stoliță. (~ guvernului.) 2. local. (A intrat în ~ primăriei.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

SEDIU DE POLIȚIE bază, curcănărie, polente, presă, Presa Mare.

Intrare: sediu
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sediu
  • sediul
  • sediu‑
plural
  • sedii
  • sediile
genitiv-dativ singular
  • sediu
  • sediului
plural
  • sedii
  • sediilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)